Marile momente au mici emisari.   Suntem in Cismigiu. O silueta se strecoara (agila, subtila, inefabila, afabila, inebranlabila) pe aleile parcului. Mana dreapta fixeaza sub ureche un telefon. Mana stanga cuprinde, sub ea, mamoasa, o servieta din piele de porc, burdusita. Silueta isi concentreaza toate fortele asupra aparatului, in interiorul caruia

citeste in continuare

Ursii n-au. Dar au avut.   Melania are un soi de sfarseala la lingurica, o boare la inima, o ceata pe ochi. Ar palavragi la nimereala – dar n-are chef. Azi, toate prietenele ei au defecte. Si-ar schimba garderoba. Prea complicat. S-ar urca in masinuta (are un Matiz, sa nu credeti

citeste in continuare

Uneori, nici cele mai cuminti bunici nu-si gasesc linistea.   Era foarte batrana si era mandria familiei. Noi, nepotii, ne impaunam cu cea mai varstnica si dreapta bunica din lume. Intotdeauna eleganta, cu manusi de dantela pe care nu le scotea niciodata, fie vara cat de calda, isi ocupa plina de

citeste in continuare

Sunt povesti nepovestite.   Eram de garda, in miez de noapte, pe un ger amarnic, singur cuc – si totul in jurul meu trosnea, fasaia, scartaia. De parca toate fiintele si nefiintele s-ar fi gramadit in preajma, acolo unde becul chior din marginea cazarmei impartea lumea in doua: noaptea si mai

citeste in continuare

Totul se plateste. Dar cine suporta consecintele?   — De ce nu vine? Eu vreau sa vie! – zice tare si casa pustie il ingana. Lucrusoarele stralucesc, bibelourile bibilesc, lampadarele lumineaza a giorno, asteptandu-si stapanii. E casa perfecta. Cuprins de turbare, barbatul se invirte ca o fiara injunghiata. Turbat si injunghiat

citeste in continuare

Nu-i pentru cine se pregateste!   Vasiliu se intuneca. In capul lui, s-au spart cu zgomot toate socotelile. Dintr-o data, sticlele de vin s-au rasturnat, paharele s-au golit, maslinele s-au uscat, salata de vinete s-a acrit, pulpitele s-au scorojit, painea s-a faramitat, umplutura s-a-ntarit, ciorba s-a evaporat, cartofii s-au innegrit, votca

citeste in continuare

Iesi din casa si ai sa vezi lumea… Petrica are treaba cu lupul cel rau. Lupul care i-a furat, pe rand, gaini, iepuri, oita barsana. Cuvantul „barsana˝ il inveseleste pe copilul cel necajit. Pai,  iepurele… i-a gasit blanita insangerata, proptita-n spartura gardului. Ce-a mai plans! Ce s-a mai rugat la

citeste in continuare

Universul trebuie sa aiba un inceput pentru ca… Andrei sta visator in fata ferestrei si contempla… ba nu contempla nimic. In intuneric, blocul din fata apartamentului mai are putin si se lipeste de blocul lui. La inceput, pe cand era copil, nu era niciun bloc in apropiere si atunci putea

citeste in continuare

Ce face oglinda din om!   Fane si Bebe se stiu de mici. Viata lor pare a fi fost impletita de o zana buna, zana de serviciu. Si iata ca, atunci cand dau unul de altul, duminica seara, in Cismigiu, parca l-au apucat pe Dumnezeu de un picior. E amurgul. In

citeste in continuare

Drumul spre comoara.   — Nu, nu, nu, nepoate, mie sa nu-mi vii cu de-alde astea! Sunt satul, sunt scarbit, sunt imun, nu ma duci tu pe mine, degeaba iti ranjesti fasolea si pozezi in fecioara virgina… Eu bani nu-ti dau, sa fie clar. Banu’ e ochiu’ dracului. Mai ales banul

citeste in continuare

Vezi altceva? Depinde de unde privesti.   Copilul trage tare de sforicica. Prinsa in cracanul unui tufis, locomotiva nu vrea sa inainteze. Are roti rosii, cazan negru si dungi galbene. E suficient de realista – exact cat sa zuruie cand inainteaza si sa-i dea micutului posesor senzatia lucrului in sine. Numai

citeste in continuare

Exista o iesire din orice situatie. Asta nu inseamna ca e buna sau adevarata.   Singura si abandonata, ma ascund sub pat si tac imbufnata. Viata nu, viata nu, viata nu e dreapta. Viata – dupa cum am inteles eu din niste discutii – e in alta parte. Stau culcata pe

citeste in continuare

Daca esti ciudat, trebuie sa fii si rabdator.   Geo e geolog. Si-a spus o data, la betie, ca a avut un nume predestinat. Numai ca tatal lui, Marin, a fost geolog si el. Iar strabunicul, Abulius, a facut parte din expeditia lui Racovita, pe Belgica. Istoria stiintei nu prea vorbeste

citeste in continuare

Un soricel in blana de leu tot soricel ramane.   Azi nu e ca ieri, o, nu! Si e inca foarte diferit de ce va fi maine. Azi va arata ce poate, cine este, ce vrea, de unde vine si incotro se-ndreapta. Va rasturna lumea. La revedere, complexe. Adio, tristete. Bye

citeste in continuare

Deopotriva le doresc / Deopotriva le iubesc…   Deschide catastiful. Rasfoieste tacticos paginile, desi le stie pe dinafara. Uneori, doar pentru a-si verifica memoria, inchide ochii, si plaseaza buricul degetului aratator pe pagina. Zice: Silvia. Sau Olivia. Sau Sulamita… Ah, acea Sulamita are o istorie bogata, infioratoare (adica datatoare de fiori).

citeste in continuare

E bine cum e sau ar trebui sa fie bine?   Violeta doarme bine. Uneori sforaie. Dar noaptea asta, dupa mult timp, somnul i-a fost tulburat de un cosmar neinteles. Nici nu l-ar putea numi cosmar: n-a urmarit-o nimeni, n-a cazut in hau de la etaj, n-a iesit goala pe strada…

citeste in continuare

Nu suntem singuri in univers.   Natura are oroare de vid. Ia o sticla de apa distilata, fie ea expusa la razele X, las-o pe pervaz o saptamana si o sa colcaie. Viata isi cere drepturile. Oriunde exista materie, ceva incepe, netam, nesam, sa miste. Asta-mi aduce aminte de unchiul meu,

citeste in continuare

In capul fiecaruia stau pitite povestile clasice.   Vinerea e cea mai frumoasa zi din lume, de pe pamant, dintotdeauna si din viata vietilor mele. Aici, in discoteca larga, la zece metri sub pamant, muzica e exact cum trebuie, muzica de club englezesc, fara fite, numai expresie. Aglomeratia ma infasoara din

citeste in continuare

Alta faina se macina la moara!   Geta nu-i fitecine. Nu numai ca are bani si asta nu-i un aspect de neglijat, dar e fata cu carte si cu gust. Unde-i problema? La el. Il cheama Alexandru. Putea sa-i zica si Sandu! Triluleste in baie de o jumatate de ora, of,

citeste in continuare

Socoteala de-acasa nu-ncape in cea din pod.   Doctorul a disparut intr-o buna zi de la masa. Vesel, bancos, prietenos, absenta i-a fost inconjurata de cele mai sinistre zvonuri. Ca ar fi fost saltat intr-o noapte de-acasa – represalii impotriva parintilor. Parinti care – ca vechi activisti, odinioara cu functii grele

citeste in continuare

Si apele linistite sunt furtunoase…   Isi pune fularul, isi pipaie paltonul, bate reverul cu un gest clasic. Figura i se increteste intr-un rictus dureros. „Ingerasule, Sofico, unde mi-e tocul de la ochelari?“ De dincolo se aude – literalmente – o tacere concentrata: „Nu-i pe policioara?“ „Care policioara?“ „In baie.“ „Din

citeste in continuare

Existenta e un sir de alegeri. Mai degraba rele.   Daca n-as fi fost o proasta sa-l cred… Cum ma mai rabda pamantul de fraiera? Am inima buna, asta e, l-am crezut. Asa l-am crezut si pe Cornel. Iar cand a vandut televizorul, combina si microunda, am fost tot asa proasta.

citeste in continuare

Sa nu pui nume gresit, ca omori norocul.   De ce l-or fi botezat Nathanoe nu se stie. Poate nasii, care, de fapt, erau verisorii cumnatului dupa primul sot al matusii Evlampia, sa stie. Unchiul Marin a zis, privind bebelusul care se zvarcolea, rosu ca un rac – popa cel nou

citeste in continuare

Faima alearga inaintea realitatii, uneori in absenta ei.    Verginica se iteste peste gard, numai in capot si papuci, disperata. Vecinul Stamate tocmai isi toarna o posirca in paha­rul cu buza aurita. El nu e disperat – si asta pentru ca numai el si tocmai el anu­me e inteleptul strazii, mesterul

citeste in continuare

Dar cine nu viseaza sa-si sara umbra?   Gata cu trecutul negru, la revedere, timiditate, adio, complexe. Totul e o chestiune de vointa. S-a barbierit cu meticulozitate, si-a lustruit unghiile, si-a pus pantofii cu scart. Intr-adevar, privindu-l, n-ai zice ca e timidul de serviciu. Cand intra in sala, rimeaza firesc cu

citeste in continuare