De Citit : Cărți

Dimov

| 23 februarie

Cui nu-i place Dimov?

Leonid Dimov, Opera poetica (primele doua volume), Editura Paralela 45, editie ingrijita si prefatata de Ion Bogdan Lefter. In 1966 aveam frumoasa varsta de 19 ani, eram student la chimie in anul doi si, datorita unor mici incercari literare, aspirant la titlul de scriitor. Asa ca, cu inima cat un purice si cu cateva proze scurte (poezie nu indraznisem sa iau cu mine) m-am prezentat la Cenaclul Uniunii Scriitorilor, condus de poetul Miron Radu Paraschivescu. M.R.P-ul era fatada, conducatorul de fapt al cenaclului era un tanar poet, Vintila Ivanceanu. El a zis ca am talent dupa ce mi-a citit prozulitele si, uite asa, timp de trei ani am frecventat cel mai in voga cenaclu bucurestean. Domina, de departe, asa zisul grup oniric, condus de Dumitru Tepeneag. Intr-o seara acesta, impreuna cu Ivanceanu, l-au prezentat pe unu’ Leonid Dimov (oniric si el, ca si Ivanceanu), care urma sa citeasca niste poezii. Dimov asta era un batranel rotofei, cu o mustata ca de foca, cu fruntea largita mult de o chelie generoasa…
In fine, nu inspira nicio incredere, pana cand a inceput sa citeasca. Nu mai tin minte ce-a citit, poate amplul poem numit "Istoria lui Claus si a giganticei spalatorese", poate altceva, dar sigur intr-o seara ne-a citit si "Istoria lui Claus…". Dupa primele cateva minute de lectura cei din sala aproape ca nu mai respirau, asemenea versuri nu auzisera in viata lor, le era clar ca au in fata un mare poet. Si mie imi era clara chestia asta si din seara aia am devenit fan Dimov si asa am ramas pana in ziua de azi.
***
Click pentru alte noutati editoriale.