De Citit : Editoriale

Betivan cel groaznic

| 03 iunie

Vinzi, bei – negustor te numesti!

In Ghencea, la capatul tramvaiului 41, e plin de cei care vand legume, fructe si flori pe strada. Ocupa o buna parte din trotuar si sunt un stres continuu. In principal pot fi impartiti in doua mari categorii: batranele cu batic pe cap venite cu autobuzul din imprejurimile Bucurestiului – ele au, pe langa fructe sau legume, si cate o sticla de lapte sau o bucata de branza – si alcoolisti la vreo cincizeci de ani, cu ochii ca doua gogosi infuriate si cu fetele devastate de Polar.
Daca batranele despre care v-am zis au in fata, pe o cutie intoarsa cu gura in jos, cateva sortimente de legume si fructe, carmolistii atarna in fata unei batiste ceva mai mare intinsa pe asfalt si pe care, de cele mai multe ori, nu vezi decat o legatura de ardei iuti, sau doua legaturi de ceapa, sau patru mere. Atat, nimic mai mult. De fiecare data imi imaginez ca e marfa lasata de pomana de una dintre femeile batrane venite de la tara.
Oricum, ideea e sa nu te uiti in ochii acestor baieti care vor sa stranga de-o votca la pet si de-un pachet de tigari. In acel moment se considera indreptatiti sa te abordeze cu agresivitate. Daca altfel doar le auzi glasul gajait: Ia, baiatu’, proaspete!, dupa contactul ochi in ochi urla revendicandu-si clientul din tine: Hai, domnu’, ia uite, ce naiba! sau un ultimativ: Hai, luati acuma!, moment in care intinde dupa tine ca o spada legatura de ceapa. Din ce-am remarcat, dupa modul in care te abordeaza, se impart in doua categorii mari si late: Prima categorie sunt cei care vad in tine un mantuitor. Acestia striga: A venit domnu’! Haideti, domnu’! Cei din a doua categorie sunt cei care au senzatia ca vorbesti cu ei. Ii auzi mereu raspunzand la intrebari pe care nu le pui: Da!… Da, domnu’!… Niste ceapa? Branzica?