De prin ciorne adunate
Asa cum uneori, intr-o conversatie, n-am nimic de spus, uneori n-am nimic de scris. Deschid o pagina noua in word si ma uit la ea. Daca as fi intr-un film, cadrul urmator ar arata identic si in josul ecranului ar scrie “15 minute mai tarziu”. Pentru ca sunt o fire prevazatoare, am pregatit un doc. in care imi notez din cand in cand idei de la care as porni in momentele in care inspiratia e plecata aiurea. L-am deschis si am dat peste urmatoarele notite: “vremurile bune ale radioului”, care ar fi trebuit sa fie textul numarul doi pentru 24Fun.
Asta se intampla candva prin toamna 2005. Pe urmatorul rand scrie “un cretin care face un hip-hop despre Zarathustra”, urmat de “oameni care nu au morti sa-si cumpere”, apoi de “un articol in care ii fac reclama lui Catalin Matei pentru articolul sau din saptamana viitoare”, “ariciul”. Imi amintesc ca am scris deja un text despre arici, asa ca-l sterg, trec la “muzeele literaturii din viitor care vor contine hard-uri de calculator si laptopurile marilor scriitori si bloggeri”, “cafeneaua unde nu se vorbeste“, “facebook pe vremea comunismului”, “dusrpa” un cuvant pe care daca nu-l inteleg eu nu-l va intelege probabil nimeni, “atmosfera suedeza”, “sa-i dai cuiva cand cobori din autobuz biletul tau, dar sa fie un bilet de la alt autobus”, aici chicotesc, “fast-food-urile care incep sa arate ca localurile de familie”, “un om care vrea sa-mi spuna un secret care-mi va schimba viata si de care fug tot timpul”, (asta pare un plot de povestire inspirat din Calvino), “Margareta Paslaru”, “gris”.
Gata! Aici notitele se opresc asa ca, pentru a completa restul articolului, o sa iau la intamplare ultimul cuvant. Banuiesc ca atunci cand am scris ca grisul ar fi un potential subiect eram inca in Germania si-mi cumparam saptamanal de la supermarket o galetusa de gris de un kil care-mi ajungea cateva zile. Cand eram mic, cand cineva pleca mai devreme acasa, i se spunea, “hai, tai-o, ca ti se raceste grisul”, de unde asocierea grisului cu lipsa de independenta, cu paternalitatea castratoare. N-am nicio problema cu grisul rece. Stiu ca multi merg la Berlin sa se faca praf, dar eu m-as duce din nou sa ma fac gris.