De Citit : Altele

Freud şi crocodilu’

| 26 iunie

Dunărea luceşte tare, lumea stă la masă, veselă, în căldură de Bahna. Căldură de Bahna nu e că celelalte călduri, mi-ar fi greu s-o povestesc. Ăla micu intră în căbănuţă de lemn de pe stanca. Peste cinci minute intră şi unchi-meu. Ăla mic se lăfăia cu totul în frigider. Unchi-meu se sperie un pic. „Băi, ia uite băi ce făcuşi! Vino mă afară! Te sufoci, mă ăla micu’! Nu-i voie acolo!” Ăla micu, solid, mic, bronzat, se uită obraznic la unchi-meu: „Du-te-n pida mă-ţii!”. Unchi-meu îl ia de-o aripa, îl scoate-afară, la masă cu oameni mulţi şi veseli, i-l arată lui taică-su. „Băi! Păi ştii ce făcu asta micu’? Intră-n frigider, mă! Şi mă-njură! Asta o s-ajungă că ţine. Păi nu-i făcurăţi şi voi un pic de educaţie, mă?”.  Ăla micu’ se zbate. Lumea e mai veselă. Mama lu’ ăla micu’ zâmbeşte, din capul mesei, un pic încurcată. Taică-su e liniştit şi rade. „Lasă-l, nea Viorele, s-ajungă că ta-su!”  Lumea se uită, mijind ochii, şi de ras, dar şi că s-o observe discret şi sadic pe mama bestiutei. Mama zâmbeşte rece, ăla mic se zbate cât poate din strânsoare. Poate au mai fost două trei vorbe hohotite, apoi râsul s-a stins lent, lăsând guri zambinde pe paharele calde. Ăla micu’ profită de pauză, se uită la ta-su, la maică-să şi-apoi la omul mare care-l ţinea de braţ. Se opreşte din zbateri şi-i scuipă lui unchi-meu printre dinţi: „Futu-ţi gură mamii mele!!!!”..