îndrumarea apreciatului regizor Petru Vutcarau. Acesta a absolvit Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chisinau (facultatea regie) în 1980, Scoala Superioara de Teatru „Boris Sciukin” din Moscova în 1985 si Institutul de Teatru „Sota Rustaveli” la Tbilisi (specializarea regie), în 1988. În 1990, alaturi de un grup de absolventi ai Scolii Superioare de Teatru „Boris Sciukin”, a fondat Teatrul „Eugen Ionesco” din Chisinau, al carui director artistic este din 1995. În 1997, 2001, 2003, 2004, 2006 are functia de selectioner si director artistic al Festivalului International de Teatru BITEI – Bienala Teatrului „Eugene Ionesco”.
De-a lungul prestigioasei sale cariere, Petru Vutcarau a montat numeroase spectacole la teatre din România, Republica Moldova, Japonia, Italia, Turcia, Rusia. Spectacolele sale au fost rasplatite cu premii valoroase, printre care amintim : Marele Premiu pentru regie la Festivalul International de Teatru Experimental din Cairo, Egipt (1992), Premiul special al juriului la Festivalul International de Teatru al Tarilor Baltice si CSI (2006), Premiul pentru cea mai buna regie la Festivalul International de Teatru BLACKSEA de la Trabzon, Turcia (2006) si multe altele.
Prezenta lui Petru Vutcarau la Teatrul de Stat din Oradea în vederea regizarii spectacolului „Uciderea lui Gonzago” nu este fara precedent. În regia lui, Trupa „Iosif Vulcan” a realizat spectacolele „Si cu violoncelul ce facem ?” de Matei Visniec (1995), „Hei, oameni buni ! ” de William Saroyan (1995), „Despre sexul femeii ca un câmp de lupta în razboiul din Bosnia” de Matei Visniec (1999), „Salonul nr. 6″ de A.P. Cehov (2006), spectacole care s-au bucurat de un real succes si au participat la numeroase festivaluri din tara.
Prin intermediul unui joc intertextual si al procedeului „teatru în teatru”, „Uciderea lui Gonzago” se raporteaza la cea mai cunoscuta tragedie shakespeariana, „Hamlet”, prezentând o versiune alternativa si îmbogatita a evenimentelor ce au loc la curtea regala a Danemarcei.
„Uciderea lui Gonzago” este titlul piesei pe care printul Hamlet le-o solicita actorilor sositi la Elsinore, scopul sau fiind de a demasca fapta mârsava savârsita de unchiul si de mama sa, actualul cuplu regal. Cea mai mare parte a actiunii are loc „în culise” si înfatiseaza o serie nebanuita de intrigi si conflicte care zdruncina atât nobilimea de la curte, cât si trupa de artisti. Suspiciunile prezente înca de la început în sânul trupei se confirma când, în timpul reprezentatiei, actorii sunt acuzati de complot antiregal si arestati. Ancheta care urmeaza si torturile la care sunt supusi îi forteaza sa îsi renege numele, meseria, întreaga identitate, o disparitie simbolica ce se apropie izbitor de mult de cea fizica, definitiva.
Piesa plina de semnificatii, „Uciderea lui Gonzago” câstiga în profunzime si prin conturarea unor personaje puternice, complexe, foarte umane în tulburarile lor. Sensurile piesei îndeamna la reflectie asupra binelui si a raului care rezida în oameni, asupra gesturilor justitiare, justificate sau nu, a salvarii si a echilibrului care sosesc uneori prea târziu, dar si a naturii artei si a sacrificiilor pe care aceasta le presupune atunci când e practicata cu daruire totala. „În plus, piesa vorbeste despre pornirea de a-ti sacrifica prietenii si despre costul si pretul artei”, dupa cum preciza autorul piesei, Nedealko Iordanov, într-un interviu acordat postului „Radio Bulgaria”.
DISTRIBUTIA:
CHARLES: RICHARD BALINT
ELISABETH: ELVIRA RÎMBU
BENVOLIO: PETRE GHIMBASAN
HENRIC: RAZVAN VICOVEANU
OFELIA: ANGELA HUSANU
SUFLEURUL: PAVEL SÎRGHI
POLONIUS: OVIDIU GHINITA
AMALIA: DENISA VLAD
HORATIO: SORIN IONESCU
CALAUL: SEBASTIAN LUPU
REGELE: ANDRIAN LOCOVEI
REGINA: MIRELA LUPU
HAMLET: CIPRIAN CIUCIU