Pestera de la Vadu Crisului in circuitul turistic
In toamna anului 2004 Muzeul Tarii Crisurilor a demarat lucrarile de reamenajare si reelectrificare a Pesterii Vadu Crisului. A fost repusa in circuitul turistic montan in anul 2005, si aceasta gratie responsabililor de la sectia de Stiinte ale naturii a muzeului oradean, fiind una dintre putinele pesteri electrificate din tara.
E bine de stiut ca România ar putea avea un viitor cu adevarat de „aur” daca guvernantii ar exploata la maximum si cu multa inteligenta toate frumusetile naturale ale tarii. Nu trebuie decât sa puna in valoare zestrea atât de variatasi bogata pe care o avem, desi nu avem nici un merit. Meritul ar fi sastim ce sa facem cu ea! Ar mai fi un aspect care vizeaza nu atât conducerea cât mai cu seama mentalitatea turistului, pe scurt, respectul pentru natura!
In urma cu 30-40 de ani nu eram atât de stresati, parintii si fratii nostrii mai mari stiau sa isi traiasca viata din plin, se respectau si implicit respectau natura. Printre multele preocupari la moda in aceea vreme erau si drumetiile. Una dintre cele mai interesante atractii turistice au fost din totdeauna vizitarea pesterilor. Desigur ca nu oricine isi poate permite sa intre intr-o pestera, mai ales daca nu e amenajata. Pentru a explora o pestera iti trebuie conditie fizica, echipament special si nu in ultimul rând experienta. Dar pentru ca aceste minunate monumnete ale naturii sa poata fi vizitate de cât mai multi turisti, unele pesteri au fost amenajate in asa fel incât sa primeasca vizitatori indiferent de vârstasi conditie fizica. Astfel pe la mijlocul anilor ’70 in judetul Bihor era descoperitasi ulterior amenajata Pestera Ursilor de la Chiscau. Dar una dintre cele mai vechi pesteri amenajate din judet este Pestera de la Vadu Crisului si aceasta nu numai pentru faptul ca a fost explorata, printre altii, si de catre celebrul om de stiinta Emil Racovita dar mai ales pentru frumusetea ei. Pe la sfârsitul deceniului sase al abia trecutului secol XX, Pestera de la Vad era amenajata pentru orice fel de vizitatori, dar in ultimii 20 de ani a fost lasata in paragina. Insa din 2004 Pestera de la Vad se afla in atentia a Muzeului Tarii Crisurilor (M.T.C.), care din 20.04.2004, a preluat in custodie Rezervatia naturala „Defileul Crisului Repede”. Despre importanta demersului de reabilitare a pesterii am vorbit cu domnul prof. univ dr. Aurel Chiriac, directorul M.T.C., care a avut amabilitatea sa ne declare: „In cadrul programului de modernizare a obiectivelor muzeistice si naturale detinute de M.T.C. din care s-au finalizat pâna in prezent Muzeul Iosif Vulcan si Muzeul Ady Endre, din 2004 s-a trecut la refacerea iluminatulul pesterii Vadu Crisului. Dorinta noastra este ca in acest an sa fie finalizata lucrarea, reusind astfel sa redam circuitului turistic, un monument al naturii care sa fie atractiv din punctul de vedere al vizitarii lui si totodata care sa asigure conservarea conditiilor de microclimat pentru a nu afecta fauna cavernicola, importanta pentru cercetarea stiintifica.”
In cele ce urmeaza incercam sa va familiarizam cu zona Defileului Crisului Repede si cu istoricul Pesterii de la Vad, precum si cu un scurt jurnal privind cercetarile legate efectuate in pestera.
Pestera de la Cascada, cum mai este ea denumita, se gaseste in judetul Bihor, fiind situata intre localitatile Suncuiussi Vadu Crisului, in versantul stâng al Defileului Crisului Repede. Pestera se recunoaste usor prin frumoasa cascada formata de apele pârâului ei, cu inaltimea de 10- 12 m. Pestera, situata la altitudinea de 305 m si are lungimea totala explorata de 1 510 m.
Intregul defileu a fost declarat in anul 1955 rezervatie naturala, iar pestera monument al naturii.
Cu toate ca frumusetea cascadei a fost descrisa inca la sfârsitul secolului trecut, abia in anul 1903 a avut loc descoperirea propriu-zisa a pesterii de catre cantonierul Karl Handl si colaboratorii sai. Handl a comunicat renumitului animator al turismului bihorean Czaran Gy., faptul ca la „izvor”, intre cascadasi peretele de stânca, exista o fanta ingusta, in spatele careia exista posibilitatea existentei unei pesteri mari.
In urma acestei comunicari, in data de 10 noiembrie 1903, deschiderea ingusta a fost largita prin dinamitarea blocului de stânca de deasupra cursului apei, astfel incât inca in cursul acelei luni, K. Handl si Czaran Gy. au patruns in pestera, unde au ajuns pâna la primul sifon.
Contele O. Zichy, proprietarul de odinioara al terenului, la foarte scurt timp dupa descoperire sustine prima amenajare a pesterii cu podete si scari de lemn, o contributie deosebita in realizarea practica a acestei prime amenajari având K. Handl, I. Veress si K. Jordan.
In 1905 are loc deschiderea pesterii pentru vizitare. Pentru acest eveniment, Czaran face o prima descriere detaliata a partii vizitabile a pesterii, care a aparut si sub forma de brosura. Aceasta era primul ghid turistic al pesterii, insotit de o remarcabila schita.
Pestera, inca de la inceputul secolului XX a fost considerata printre obiectivele turistice si stiintifice cele mai importante din Bihor.
A. Herrmann, intr-o nota aparuta in 1909, califica pestera ca fiind cea mai frumoasasi cea mai intacta pestera a Europei. Tot in 1909, V. Kellner, intr-un raport financiar, insista asupra importantei turistice deosebite a pesterii, considerând ca numarul vizitatorilor ar creste vertiginos daca s-ar introduce iluminatul electric (curentul electric urma sa fie produs de un dinam actionat de o turbina). In aceasta perioada, pestera este amintita mai ales in publicatii turistice, accentul principal fiind pus pe reclama turisticasi pe descriere, nu intotdeauna stiintifica, ci uneori chiar literara, a frumusetii formatiunilor ei: de exemplu poetul Versenyi, Gy. in 1912 publica o poezie pe care a scris-o inspirându-se din frumusetile ei inca nealterate. Desi de atunci a trecut aproape un secol si acele minunatii s-au alterat intr-o oarecare masura atât din cauza trecerii timpului dar mai cu seama a indiferentei, totusi datorita specialistilor de la M.T.C. credem ca din acest an vom avea ocazia sa vizitam Pestera Vadu Crisului in conditii moderne si de siguranta garantata. Despre cum va fi posibil acest lucru ne explica domnul Radu Huza, responsabilul cu managementul ariilor naturale protejate aflate in custodia M.T.C.:
„Din aprilie 2004, M.T.C. a preluat in custodie cinci arii naturale protejate: Defileul Crisului Repede, Pârâul Petea, Gruiul Pietrii, Lentila 204 Brusturi-Cornet si Locul fosilifer de pe Dealul Somleu. Lucrarile pentru reelectrificarea Pesterii Vadu Crisului au demarat in toamna anului 2004. In prezent sunt incheiate lucrarile propriu-zise de electrificare, reabilitarea cailor de acces si inlocuirea partiala a balustradelor din interiorul pesterii. Am dorit ca prin aceste lucrari de reabilitare sa asiguram vizitarea pesterii in conditii de maxima securitate si totodata sa protejam biodiversitatea cavernicola prin utilizarea unui sistem de iluminat cu randament sporit si care sa nu influenteze microclimatul din interiorul pesterii. Eu sper ca M .T. C. sau Consiliul Judetean Bihor, sa gaseasca, si in continuare, resursele financiare necesare inlocuirii, in totalitate, a vechii balustrade, pe circuitul de vizitare.”
Radu Tirnovean
Scurta cronologie
Intre anii 1921—1928, R. Jeannel, V. Puscariu, E. Racovitasi P. A. Chappuis colecteaza din pestera un bogat si variat material faunistic, pe care-l cerceteaza. Cercetarile sunt reluate intensiv in ultimele doua decenii de colectivul din Cluj al Institutului Speologic.
In 1927, Emil Racovita publica o lucrare in care insista asupra importantei studierii animalelor cavernicole, in urma observatiilor pe care le-a efectuat in pestera intre 1921—1927.
In 1942 Tiberiu Jurcsak a descoperit o coasta de Ursus spelaeus in albia pârâului, la intrarea in pestera. In perioada anterioara acestei descoperiri, a fost o viitura, apele pârâului pesterii crescând foarte mult. Pe baza acestei prime indicatii, el a presupus existenta in pestera a unui punct fosilifer, din care apele ridicate pâna la nivelul respectiv sa fi spalat o anumita cantitate de sediment, impreuna cu osul de urs. Acest punct a si fost identificat de el, reusind astfel sa mai colecteze si alte oase de urs al cavernelor, aflate in colectia Muzeului Tarii Crisurilor.
In 1969, Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea reamenajeaza pestera cu scari si podete metalice si din beton, o electrificape o lungime de 500 m, ea fiind cea de-a doua pestera din tara in care s-a introdus iluminatul electric.
Medalion Karl Handl
Originar din Austria, Karl Handl (1848-1932) a venit la Vadu Crisului ca angajat al cailor ferate, petrecând 64 de ani in comuna de la poalele Muntilor Padurea Craiului, unde a si murit. Pestera din defileu a descoperit-o in 1903. Pâna atunci, nimeni nu stia ca in spatele peretelui de calcar, pe sub care iese pârâul ce alimenteaza cascada, se ascunde o grota cu o lungime de peste 2 km. Actualul portal al pesterii a fost deschis prin explozie, de minerii adusi de la Baita. Lumea a aflat de existenta pesterii tot gratie lui Handl, prin intermediul unei reviste vieneze al carei corespondent era. In 1904, Handl, care cutreiera neobosit imprejurimile, a descoperit Pestera Batrânului din Zece Hotare.
Detalii:
16,00 – ultima intrare
durata de vizitare: 30- 45 minute
grup maxim: 25 de persoane
grup minim: 10 persoane
PRET BILET
adulti – 5,15 RON
elevi, studenti, pensionari – 3,09 RON
PERSOANE DE CONTACT
Géczi Mihály – ghid pestera, tel.: 0744.512926
Radu Huza – muzeograf, tel.: 0745.075597
Serviciul Judetean Salvamont – Salvaspeo Bihor: 112
REGULI DE VIZITARE A PESTERII
Intrarea în pestera este permisa numai în prezenta ghidului.
Pe parcursul vizitarii pesterii este interzis consumul alimentelor si bauturilor.
Este interzis accesul persoanelor în stare de ebrietate.
Pastrarea linistii si a curateniei sînt obligatorii.
Fumatul în pestera este strict interzis.
Fotografiatul interzis în pestera.
CUSTODELE PESTERII
Muzeul Tarii Crisurilor, Oradea, B-dul Dacia 1-3
tel.: 0259412725, fax: 0259479918
www.mtariicrisurilor.ro
e-mail: [email protected]