Istoricul Fotbalului Bihorean
In 2007 se implinesc 105 ani de când exista insemnari despre aparitia fotbalului in judetul Bihor. La data de 1 iunie 1902, pe terenul din parcul Rhedey (actualul Stadion al Tineretului) arbitrul Jelenik Geza fluiera inceputul primului joc de fotbal cu public, disputat in judetul Bihor, intre doua selectionate locale. Bazele primului club s-au pus in anul 1910 când s-a nascut Club Atletic Oradea (CAO). Au urmat ani tumultosi pentru fotbalul bihorean, unele echipe au disparut, altele s-au infiintat, iar acum traditia este dusa de FC Bihor Oradea, grupare care activeaza in Liga a II-a.
„Pionierii” de la Club Atletic Oradea
CAO a fost infiintat in anul 1910. In perioada dinaintea primului razboi mondial a activat in plan regional si local. Dupa 1920 participa, de asemenea, in campionatul regiunii pe care il câstiga in anul competitional 1923- 1924 calificându-se (dupa ce a eliminat pe Universitatea Cluj si Jahn Cernauti) in finala campionatului national, in care a intâlnit pe Chinezul Timisoara, pierzând in fata acestora cu 1-4. In sezonul 1924- 1925 câstiga din nou campionatul regiunii, se califica in turneul final al campionatului, dar nu mai reuseste sa repete performanta anterioara, fiind eliminata de echipa Brasovia, in “sferturi”. In continuare, pâna in anul 1932 echipa nu se mai impune nici pe plan regional, desi in acesta perioada activau la CAO multi jucatori de valoare. In 1932 conducerea clubului este asigurata de dr. Bernad Graunstein- presedinte de onoare, Stefan Covaci- presedinte executiv, Alexandru Klein- secretar general si Iuliu Grunstein- sef al sectiei fotbal. Intre anii 1932- 1938 CAO a fost una dintre echipele cele mai valoroase ale Diviziei A, esalon in care a realizat urmatoarele performante: locul II in serie (1932- 1933 si 1933- 1934), locul II in clasamentul general al Diviziei A, organizat intr-o serie unica (1934-1935), locul IV (1935- 1936), locul VI (1936- 1937), locul VII (1937- 1938) in seria I. Din lot a facut parte in aceasta perioada: Czinczer, Miko, Stettner, Stemberg, Kadar, Weichelt, Glanczmann, Mosko, N. Covaci, Ronnay, Bodola, Cocis, Chendrean, M. David, Bartha, Chiroiu, Kraus, Iuhasz, Szarkadi, Siko, Halatay, Borgea, Covaci II, Szanislo I, Orza, Spielmann, Pop, Varzan. In 1938 – 1939 si 1939 – 1940, CAO a activat in Divizia B, ocupând in serii locurile II si, respectiv, VI.
Campioni in Ungaria si România
A urmat perioada celui de-al doilea razboi mondial. Evoluând in campionatul Ungariei sub numele de Nagyvaradi Atletikai Club (NAC), reuseste sa câstige titlul de campioana (editia 1942- 1943), utilizând urmatoarea formatie de baza: Vecsei (Toth) – Meszaros, Onodi (Lorand) – Demetrovici (Simatoc), Iuhasz, Petschovschi – Covaci II, Stibinger, Spielmann, Bodola, Toth III (Fernback- Ferenczi). Dupa razboi, vechiul CAO se va regasi, in 1945, in formatia Libertatea Oradea (Toth – Melan, Samu – Bacut I, Iuhasz, Sarovetzci – Hallasz, Covaci II, Bartha, Spielman, Bodo) care, dupa reluarea activitatii divizionare, participa in Divizia A, ocupând locul VIII in 1946 – 1947 si locul VI in editia 1947 – 1948. In sezonul 1948 – 1949 Libertatea devine ICO si aceasta cu formatia standard: Vecsei – Ion Vasile, Melan – Bodo, Zilahi, Serfozo – Covaci II, Stielman, Vaczi, Tudose, Turcus, câstiga titlul de campioana nationala.
In continuare, ICO ocupa locul VII (1950), apoi isi schimba denumirea in Progresul (1951 ) si ocupa locul III, dupa care incepe declinul: locul VI (1952), locul XI (1953), locul XIV (1954) si retrogradarea in Divizia B. In anul urmator, 1955, reuseste sa-si recapete locul in primul esalon, calificându-se in finala Cupei României (antrenor L. Zilahi). In 1956 se claseaza pe locul VIII in Divizia A si câstiga Cupa României. Antrenor a fost C. Schertz, iar echipa de baza era alcatuita din: Gebner- Kromely, Barcu- Bartha, Tiriac, Cuc- Toth, Koszegi, Caricas, Vlad, Meszaros. Dupa doi ani de satisfactie, urmeaza altul de deceptie, 1957- 1958 când echipa cade iar in Divizia B. Aceasta aduce o noua schimbare de nume, Progresul devenind CS Oradea, locul XIV (1958- 1959), locul III (1959- 1960), locul V (1960- 1961) in esalonul secund. In 1961 se adopta, dupa scurgerea multor ani, denumirea traditionala de Crisana Oradea. Schimbarea se dovedeste de bun augur, care coincide cu o noua promovare (1961- 1962) a echipei in Divzia A, avându-l la conducerea tehnica pe reputatul antrenor Francisc Ronnay. Lotul care a reusit aceasta performanta: Szilagy, Bodo, Szekeli, Koszegi, Iacob, Nesu, Szakacs II, Toth II, Szucs, Harsani, Szakacs I, Petrica, Nemeth I, Hauler II, Vald, Arnotzchi, Balogh, Fandli, Pugna. Bucurie de scurta durata, deoarece in anul urmator (1962- 1963), Crisana ocupa locul XIII si retrogradeaza, cedând cu acest prilej locul in esalonul secund formatiei Flamura Rosie Oradea. De aici inainte fotbalul oradean se va afirma printr-o alta reprezentanta a sa, Crisul, transformata in FC Bihor.
Intra in scena FC Bihor Oradea
La inceput s-a numit Crisul. Infiintat in anul 1958, are o scurta perioada de activitate in campionatul orasenesc si apoi in campionatul regional. In 1960 Crisul fuzioneaza cu echipa fabricii de incaltaminte Solidaritatea”, ocupând primul loc in campionatul regional (1960- 1961) si promoveaza in Divizia B, dupa disputarea barajului de la Sinaia. In 1961- 1962 echipa se numeste ASA Crisul si ocupa locul XI in seria a III-a, scapand cu greu de retrogradare. In anul urmator, 1962- 1963 s-a clasat pe primul loc in seria a II-a, si a reusit sa promoveze, sub conducerea antrenorului L. Zilahi, in A. Lotul: Weichelt, Bucur, Pojoni, Boros, Schiopu, Donciu, Al. Georgescu, Kun, Kuti, Curtu, Osan , Stanciu, Podaru, I. Pop, Bokos, I. Sandu, Manescu, Al. Iacob, Sovoiala, Lenalt, Fr. Stilgerlbauer, R. Petschovschi. A urmat trei ani in prima divizie: 1963 – 1964 (locul VII), 1964 – 1965 locul (IX) si 1965 – 1966 (locul XIII), sinonim cu retrogradarea in “B”, unde nu sta decât doua campionate, 1966- 1967 (locul VII), si 1967- 1968 (locul II). In vara anului 1968 participa la un turneu de baraj, la Timisoara, pentru promovarea in A si reuseste sa-si asigure un loc in primul esalon. Antrenorul A. Fernbach – Ferenczi a obtinut aceasta performanta cu urmatorul lot de jucatori: Buiuc, Catona, Balogh, Sarac, Serfozo, E. Naghi, Popovici, Daraban, Sudi, Szucs, Tomes, A. Naghi, A. Kun II, I. Kun I, Harsani, Kocis, Ujlaki, Levai.
Promovari si retrogradari
Dupa alti doi ani in Divizia A (1968- 1969, locul X si 1969- 1970, XV) retrogradeaza, dar revine in sezonul urmator, 1970- 1971, de aceasta data sub conducerea antrenorului L. Vald. Echipa de baza: Catona (Bologan) – Popovici (Sarac), Lucaci, Bulc, Balogh, Daraban, Nesu, Szucs, Al. Naghi, Arnotzchi, Schiopu. Rezerve: Baumgartner, Cocos, Ceausu, Kocis, Ungur, Mot. Dar iarasi, dupa numai un campionat (1971- 1972, locul XVI) vine retrogradarea in “B”. Comportarea foarte oscilanta a echipei a impus o serie de masuri organizatorice. Printre acestea si adoptarea formulei clubului de fotbal. Astfel, sub denumirea FC Bihor. din 1972, se incepe lupta pentru revenirea an primul esalon. Dupa doua locuri II, obtinute in editiile de campionat 1972- 1973 si 1973- 1974, la sfarsitul anului competitional 1974- 1975, antrenorii L. Vlad (tur), R. Cosmoc si Gh. Staicu (in retur) au condus la promovare urmatorul unsprezece de baza: Albu – E. Naghi, Lucaci, Sarac, Popovici – Daraban, Kun II, Florescu – Szucs, Agud, C. Vlad. In continuare, echipa s-a mentinut la un nivel mediu de comportare in “A”, obtinând locul IX (1975 – 1976 si 1976 – 1977) locul XIV- (1977- 1978) si locul XVIII (1978 – 1979). Conducerea clubului, in aceasta perioada a fost asigurata de inginerul Horia Cosma, in calitate de presedinte de onoare. Antrenorii au fost V. Blujdea, pâna la jumatatea turului campionatului 1977 – 1978, fiind inlocuit de I. Reinhardt si Alexandru Muta. Lotul de jucatori: era alcatuit din Vidac, Albu – portari; Z. Naghi, Gh. Dumitrescu., Lucaci, Popovici, M. Marian, Bigan, Dragos, Naom, C. Georgescu, Gergely, Petrovici, Schwartzman, Lupau, V. Stoica, Kun II, Florescu si Fildan. In vara anului 1979 FC Bihor a retrogradat din nou in B, unde a ramas trei editii de campionat (1979 – 1982), fiind de fiecare data la un pas de promovare, pe care o va realiza la finele anului competitional 1981- 1982, la conducerea tehnica a echipei fiind Gheorghe Staicu. Revenind in esalonul de elita al fotbalului nostru, echipa oradeana reuseste sa ocupe un loc XI in editia 1982 – 1983 si locul VII in 1983 – 1984. In acest din urma an cu urmatoarea formula organizatorica: presedinte de onoare- ing. H. Cosma; presedinte executiv – Ioan Naom; organizator de competitii – Romeo Pascu; antrenori Gheorghe Daraban si Attila Kun (in turul campionatului), Attila Kun si Alexandru Muta (in retur). Lotul de jucatori era format din: Liliac, Balasz – portari; V. Dianu, Zare, Gh. Dumitrescu, Nitu, Tamas, Biszok, Muresan, Filip, Doru Nicolae, Grosu, Georgescu, Ile, Ion Gheorghe, Szucs, Nedelcu, Rosza, Kiss, Ov. Lazar, Roates. In perioada 1983 – 1984 pâna in 2003 – 2004, FC Bihor a facut naveta intre Divizia A si B. O alta clasare buna in anii ’80 a avut-o in campionatul 1988/1989, când a ocupat locul 7. Echipa a fost pregatita atunci de Viorel Mateianu si Paul Popovici.
„Norma” bihoreana
In turul sezonului urmator (1989/1990), FC Bihor (antrenor Robert Cosmoc) a avut un parcurs bun, incheind prima parte a campionatului pe un onorant loc 5, dupa Dinamo, Steaua, U Craiova si Victoria Bucuresti, având sperante la o participare in Cupa UEFA. Atunci se vorbea la Oradea de „norma bihoreana”, cazând victime pe Municipal, echipe precum Corvinul (4-0), SC Bacau (5-3), FC Brasov (6-0) sau Sportul Studentesc (4-1). Dar, dupa evenimentele din decembrie 1989, a urmat dezastrul pentru FC Bihor. A terminat campionatul pe locul 10, dupa un retur foarte slab. In sezonul urmator, echipa bihoreana a retrogradat in Divizia B, clasându-se pe locul 17, editia in care pe banca tehnica au stat Paul Popovici, Alexandru Muta si Viorel Abrudan. Din echipa de atunci au facut parte: Pap Deac – Ciocan, Brukental, Bereczki, Weissenbacher, Borza, Tamas, Salajan, Radulescu, Kulcsar, Ov. Lazar, Pavel, Biszok, Cigan, Todea, Anania, Negrau si Baba.
Decaderea clubului a continuat, majoritatea jucatorilor de valoare fiind vânduti in anii care au urmat. In 1991/1992, FC Bihor a ocupat locul 5 in seria a II-a, in sezonul urmator a ratat la mustata promovarea in Divizia A, clasându-se pe locul doi, la un singur punct de UTA. Tot pe locul 5 a incheiat si sezonul 1993/1994, pentru ca in anul urmator sa incheie campionatul in a doua jumatate a clasamentului (locul 12). Fara sustinere financiara si fara jucatori de valoare, dezastrul s-a produs in editia 1995/1995 când FC Bihor a retrogradat pentru prima data in Divizia C, esalonul trei al fotbalului românesc. In seria a IV-a a Diviziei C, FC Bihor a jucat cu alte echipe bihorene precum Viitorul Oradea sau Minerul Stei, terminând campionatul doar pe locul 7. Sezonul 1997/1998 a consfiintit revenirea FC Bihor in Divizia B, dupa un campionat câstigat clar, la 13 puncte distanta de IS Câmpia Turzii. Un merit important l-au avut fratii Borsi, Attila si Armand, care au sustinut financiar clubul, care apoi l-au cedat unui alt om de afaceri bihorean, Viorel Stiube. La reaparitia in B, echipa oradeana a avut un sezon destul de bun, incheiat pe locul 6. In sezonul urmator, Divizia C le-a facut serios cu ochiul oradenilor, care s-au salvat in extremis de la retrogradare, dupa un retur in care au remontat din pasivul de -14 avut la adevar. Un merit important l-a avut presedintele Marcel Iancu, adus de Mihai Bar, presedintele Consiliului Judetean Bihor, impreuna cu un contingent de jucatori veniti pe filiera Dinamo.
Promovare dupa 12 ani
In sezonul 2000/2001 clubul a fost preluat de omul de afaceri bihorean Marius Vizer, care a demarat un proiect menit sa readuca in trei ani fotbalul bihorean in elita. In primul sezon cu Vizer patron, FC Bihor a terminat pe locul 4, dupa un retur extraordinar reusit de echipa pregatita atunci de Ioan Andone. In 2001/2002 echipa a prins ultima pozitie a podiumului, dupa UTA si FC Baia Mare, iar in 2002/2003 a mai facut un pas inainte, fiind pe pozitia a doua, dupa Unirea Alba Iulia. In aceste conditii, FC Oradea (denumirea de atunci), echipa antrenata atunci de Ionut Popa si prezidata de Ioan Lucian, a avut dreptul sa sustina barajul pentru promovarea in Divizia A impotriva echipei Otelul Galati. Dupa o prima mansa pierduta, scor 1-2, la Galati, oradenii si-au luat revansa pe un Stadion Municipal cu 20.000 de suporteri in tribune, invingând Otelul cu 3-1, prin „golul de aur” reusit de Bogdan Vrajitoarea in prelungirile partidei. Toate cele patru goluri din dubla confruntare cu galatenii au fost marcate de atacantul Bogdan Vrajitoarea. Echipa care a reusit victoria cu Otelul: Rotaru – Fl. Lazar, Zaha, Cr. Munteanu – Gado (’62), Naidin (’63 Fele), Dumitra (capitan), Fl. Calin (’67 Lungan), Sfârlea – Csehi, Vrajitoarea. Pe banca au mai luat loc Mârne – Dianu, Mauta si Siminic. Nu au putut juca fiind accidentati Cotan si Keseru
Au ratat barajul in 2006
Reveniti in Divizia B, oradenii oradenii au incheiat sezonul 2004/2005 pe locul trei, dupa Jiul si Gaz Metan. In editia urmatoare, Bihorul a avut doua echipe pe primele doua locuri: CF Liberty a cedat locul echipei UTA, iar FC Bihor (presedinte Alexandru Satmareanu, director tehnic Emeric Jenei, antrenor Kiss Alexandru) a dezamagit la turneul de baraj disputat pe Stadionul National din Bucuresti. In primul meci FC Bihor a pierdut cu 0-2 (0-1) meciul cu Forex Brasov, iar in ultimul joc s-a inclinat, scor 2-4 (1-4) cu Unirea Urziceni, formatia care a promovat in prima liga. Golurile FC Bihor au fost marcate de Fl. Neaga si Foro. In cele doua jocuri, pentru FC Bihor au evoluat Mijanovic – Oros, Luput, D. Musca, Lungan – Foro, Gr. Tudor, Strapak (’66 Szeles), Fl. Neaga – Ad. Voiculet (’46 Lupascu), V. Miculescu (’61 V. Grigore), cu Forex Brasov, respectiv Mijanovic – Oros, Luput (’36 Patrascu), D. Musca, Lungan – Foro, Gr. Tudor, Strapak (’71 Ad. Voiculet), Fl. Neaga – V. Miculescu (’46 V. Grigore), Szeles. Dupa baraj, presedintelui Alexandru Satmareanu si directorului tehnic Emeric Jenei nu li s-a mai prelungit contractul, iar FC Bihor si-a propus ca obiectiv reconstructia echipei. Presedinte a fost numit Toth Ardelean Alexandru, iar antrenori in sezonul 2006/2007 au fost Kiss Alexandru si Florin Farcas. A fost un campionat extrem de greu, FC Bihor reusind sa se salveze de la retrogradare in ultima etapa, dupa o victorie, scor 3-1, in deplasare la Auxerre Lugoj. Daca seniorii au avut probleme, nu acelasi lucru se poate spune despre juniorii republicani A (antrenor Horia Radulescu) si B (antrenor Gheorghe Silaghi), care au reusit sa obtina medaliile de bronz la turneul final ai Campionatului National. De remarcat si performanta echipei satelit, FC Bihor II (antrenor Mircea Fodor), care a reusit sa promoveze in Liga a III-a, dupa meciul de baraj câstigat la Cluj cu Armatura Zalau, scor 3-2. In sezonul 2007/2008, FC Bihor porneste la drum cu un nou staff tehnic, format din Gheorghe Silaghi (principal), Vig Zoltan (secund), Mircea Fodor (secund) si Dorin Mudura (antrenor cu portarii), iar echipa satelit a fost preluata de Horia Radulescu, ajutat de Gergely Alexandru. Clubul este sustinut financiar de Consiliul Local Oradea si Consiliul Judetean Bihor.
In Divizia A, FC Bihor a evoluat in 18 sezoane, disputând 572 de meciuri, din care 181 victorii, 118 rezultate de egalitate si 273 de infrângeri, golaveraj 688-893 si 486 de puncte obtinute. Intr-un clasament all-time, al primei ligi, FC Bihor ocupa locul 22 (din 88), pe primele trei locuri fiind Steaua (2627 puncte), Dinamo (2579 p) si Rapid (2121 p).
Antrenorii care au pregatit FC Bihor in Divizia A sunt: Ladislau Zilahi, Stefan Hittner, Constantin Woronk, Iosif Brata, Anton Ferencz, Ion Reinhardt, Anton Fernbach, Ladislau Vlad, Virgil Blujdea, Iosif Buda, Gheorghe Daraban, Emeric Jenei, Gheorghe Staicu, Victor Stanculescu, Stefan Coidum, Constantin Teasca, Paul Popovici, Viorel Kraus, Kun Attila, Viorel Abrudan, Alexandru Muta, Viorel Mateianu, Robert Cosmoc, Ionut Popa, Dumitru Dumitriu si Muzsnay Zsolt.