De Citit : Editoriale

Adevarul despre decesul lui Decebal

| 15 iunie

Strada Verona a fost victima unei viituri.

In exact acest moment, in loc sa ma infior la Alice Cooper, stau imbufnat la un birou si scriu pentru voi. OK: o sa va servesc cele mai sumbre evenimente de la Street Delivery. In weekend-ul trecut, stimati automobilisti, Strada Verona a recidivat si a inchis accesul masinilor pentru a sasea oara. Spatiul eliberat a fost oferit pietonilor. Acu’, ce-i drept, oferta asta nu e lasata la voia intâmplarii: organizatorii – Fundatia Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania – au o optiune despre cum ar trebui sa fie viata intr-un oras. In consecinta, Strada Verona se inunda cu activitati de civiliztie urbana alternativa.
E adevarat, in Romania nu e greu sa fii alternativ fata de calitatea de civilizatie urbana a Bucurestenilor. Oferta strazii este scara umana si relatia decenta cu natura. Daca ar arata asa tot timpul anului nu mi-as mai da copiii la scoala: i-as abandona in voia Strazii Verona. Ar creste cu respect pentru relatia cu piatra, iarba, lemnul, s-ar da in vânt dupa aglomerarile de oameni carora le plac joaca, ciclismul si reciclismul, dj-ala si rock-ul alternativ. Sâmbata cred ca a fost apogeul: a fost intâi o viitura de oameni, apoi una de ploaie. Dar cât a fost puhoiul de mare si de ud, tot n-a spalat poporul de pe strada. A reusit sa alunge doar concertul Biluna inapoi in Rahova, in La Bomba. Si a mai fost o victima: Decebal. Dacul ar fi trebuit sa fie invocat intr-o piesa de teatru social, "Yes, We Can’t” (autor Daniel Popa). Probabil ca daca s-ar fi jucat (pe strada, pe o piramida de paleti, pe care a plouat prea sever pentru un proiector si un laptop) multa lume ar fi plecat multumita ca s-a sinucis.