De Citit : Editoriale

Atarnatori fara glorie

| 18 septembrie

De ce imi place la mitinguri, proteste, antiproteste, flash mob-uri si alte revolutii?! Simplu, deoarece nu stiu de ce merg acolo. Si mai ales pentru ce. Dar e un must sa ma aflu in epicentrul convulsiilor sociale. Trebuie sa fiu vazut, sa empatizez cu pasoptisti nedescoperiti sau cu viitori Bolivari ori Che Guevari. E la fel ca atunci cand fac pe dracu in patru sa fiu prezent la Dream Theater, Cirque du Soleil, Sting, Tiesto ori chiar Alexandra Stan. Doar toata lumea buna e acolo. Merg la proteste sa-mi vad cunostinte vechi, sa-mi arat noile toale vintage, sa vibrez cu noi gagici. Imi place sa cinstesc cu bere atarnatorii de profesie care imi spun povesti inventate. Din acelasi etern folclor urban. Imi plac revolutionarele slabanoage cu care discut vizionar despre rockuri alternative sau literatura buna, evident sud-americana. Vrem sa schimbam lumea sI modul de a gandi, ce e rau in asta?! Vreau sa schimbam si ceva fluide. Empatia trebuie sa fie puternica.
Imi place sa vad marci cunoscute de biciclete sau branduri expuse asortat pe trupuri zvelte de studente proaspete sau pe corporatiste coapte. E uneori atat de plin de dragoste in jur la proteste incat retraiesc anii ‘60, nu conteaza ca nu eram nascut atunci, trairile de care ma bucur in piete sau bulevarde ma fac sa cred ca am descoperit calatoria in timp inaintea celor mai priceputi cercetatori, cei britanici. Imi plac versificarile si strigaturile de agora. As vrea sa fiu uneori un Cicero al multimii dar cedez imboldului atunci cand stiu ca pot fugi cand vreau de la protest cu o nimfa in Fratelli la dezbateri ideologice. Imi plac ciocnirile de idei mai ales cand sunt doar locuri comune, cand lumea ma priveste extaziata iar eu ii surad tamp. Spre ziua, in timp ce camarada de lupta imi doarme alaturi intru pe facebook si lupta merge mai departe. Ne vedem spre seara, sa-i provocam o noua schimbare lumii!