War Horse al lui Spielberg e un kitsch, chiar daca unul realizat cu mare virtuozitate tehnica.
In Europa Primului Razboi Mondial, un cal cu sange nobil trece de la un stapan la altul – de la civili la militari, de la englezi la germani, de la soldati la ofiteri si Inapoi. Tratat cu dragoste cam de toti acestia, calul devine un simbol al omeniei care-i uneste indiferent cate lucruri (nationalitate, clasa sociala s.a.m.d.) par la prima vedere sa-i desparta.
Problema cu aceasta alegorie a „general-umanului“ – intitulata Calul de lupta si semnata Steven Spielberg – este ca e prea facil-magulitoare, si nu numai din cauza ca un cal e asa un simbol de-a gata al trairilor noastre mai elevate, ci si din cauza ca diferentele pe care el le reconciliaza sunt In mod intentionat zugravite cat mai sters – de pilda, tensiunile dintre bogati si saraci, dintre ofiteri si soldati etc., sunt abia vizibile In tabloul lui Spielberg.
Constient de problema, stralucitul tehnician care e Spielberg Incearca s-o rezolve stilistic – evocand conventiile unui cinema american clasic, pasamite mai naiv si mai simplu. Astfel, saracia demna a unor fermieri e reprezentata cochet-pictural, Intr-o scenografie, o lumina si o cromatica ce vor sa trimita mai putin la the real thing si mai mult la normele studiourilor hollywoodiene din jurul anului 1950; o secventa aluneca lin In secventa urmatoare prin procedeul fondu-enchainé, un obiect din decor se poate interpune batraneste Intre ochii spectatorului si detaliile unei scene violente, un copac peste care a nins se prezinta la filmare pudrat elegant etc. Aceasta stilizare e foarte rafinata, dar nu salveaza filmul de la kitsch, caci se Intemeiaza pe un sentimentalism care de fapt falsifica cinematograful clasic, negandu-i complexitatea de dragul unei inocente Inchipuite.