De Citit : Editoriale

Cioara si paunul

| 03 octombrie

Ceea ce tu numesti urat este exact ceea ce admira oamenii la mine

Ochii sunt locul unde omul si-a concentrat cea mai mare doza de suflet, unde stie cel mai mult sa traiasca, unde stie cel mai mult sa moara. Intr-o zi imaginatia noastra incepe sa proiecteze asupra altei persoane perfectiuni inexistente. Incepem sa fim creatori, desenam fiintele altfel decat sunt. Nu stim sa-i vedem pe ceilalti ceea ce sunt ci doar ceea ce ne imaginam ca sunt. Ii urcam pe piedestal, ii ridicam la rang de zei, pana intr-o buna zi cand fantasmagoria se imprastie si odata cu ea moare si marea dragoste. Am putea spune ca amorul nu e deloc orb, ci vizionar. Nu doar vede realul, ci il falsifica.
In parcul palatului o cioara neagra se catara pe ramurile unui portocal. Jos, pe gazonul bine ingrijit, un paun defileaza mandru. Cioara caraie: “Cum puteti permite unei pasari atat de cautate sa intre in acest parc? Umbla atat de arogant, de parca ar fi insusi sultanul. Si cu picioarele alea de-a dreptul urate. Iar penele lui cu o asemenea nuanta oribila de albastru. N-as purta niciodata o asemenea culoare. Isi trage coada dupa el ca o vulpe.” Cioara se opri si astepta in tacere un raspuns. Paunul nu spuse nimic o vreme, dar apoi incepu sa vorbeasca surazand melancolic: “ Nu cred ca afirmatiile tale corespund realitatii. Lucrurile rele pe care le spui despre mine se bazeaza pe neintelegeri. Spui ca sunt arogant, fiindca imi tin capul sus, astfel incat penele mele de pe umeri ies afara si o barbie dubla imi desfigureaza gatul. In realitate, sunt oricum, numai arogant nu. Imi cunosc trasaturile urate si stiu ca picioarele mele sunt incretite ca pielea. De fapt, asta ma deranjeaza atat de mult incat imi tin capul ridicat, astfel incat sa nu imi vad picioarele urate. Tu vezi numai partile mele proaste. Inchizi ochii la calitatile si la frumusetea mea. N-ai observat asta? Ceea ce tu numesti urat este exact ceea ce admira oamenii la mine”.