De Citit : Editoriale

Copilaria si Ivan

| 26 noiembrie

Oamenii mari isi ratacesc repede copilaria.

Cand seful caminului cultural descuie televizorul din dulapior, in sat e sarbatoare. E un Temp rusesc, cu ecranul cat un caiet dictando. Lumea se strange ciorchine pana cand se ia lumina. De acolo, barbatii pleaca la crasma (se bea mai bine si mai indesat la felinar sau opait) sau direct la pescuit. Femeile o sterg la culcare. Au ce visa o saptamana, pentru ca televizorul e magie curata. Baietii si fetele chicotesc si invata pe dinafara replicile din scheciuri. Numai pentru Ivan, televizorul e un tunel luminos prin care se strecoara, in fiecare duminica, afara din lumea noastra!
Unii zic ca nu e bun de nimic, pentru ca Ivan nu e nici primul la scoala, nici primul la bataie, nici primul la pozne… Primul la scoala e Andrusa, domnul invatator i-a prevazut un viitor maret. E drept, acum sase ani tot asa a zis despre Fedea. Dar, chiar si cu asa un viitor strasnic, Fedea nu mai da pe la scoala. Deja iese in larg, la sturion, la morun. Cu sapca smechereasca de sub care-i iese ciuful blond, cu cizmele mari, albastre, de cauciuc, cu pelerina lu’ tac’su, sub care piteste o sticloanta, Fedea e numai bun de insuratoare. Pachetul de Carpati isi mijeste cerbul din camasa lui cadrilata.

Cel mai frumos e Nicolae si, mai mult ca sigur, va avea o cariera de actor la teatrul din Sulina. Nimeni nu vede mai departe, pentru ca nu exista mai departe. Numai Ivan stie cum sa fuga de aici. Si-a facut planuri multe, dar le-a abandonat pe rand. Primul, cand l-a vazut sfartecat pe Sasa. Apoi, cand Petea s-a inecat, l-a condus pe ultimul drum si a gustat un spirt… A ramas planul trei.

Asa ca Ivan se desparte fara regret de lumea lui. Nu pleaca pe mare, nici la culcare, nici la fumat, nici la baut. Dezleaga o barca si inhata o vasla. Cand ajunge la Bucuresti, e deja campion, iar copilaria s-a risipit ca un abur.