De Citit : Editoriale

De ce o vrem mare?

| 20 ianuarie

Prea mare pentru un Mic Paris

Este greu sa operezi cu doua concepte care in arhitectura sunt de obicei antagonice. Mare si frumos. Adica mare nu inseamna automat si frumos. Probabil reflexele freudiene ne fac sa suprapunem aceste doua atribute. Soldurile femeii antice erau frumoase daca erau mari, si mai sunt cateva exemple de anatomie urbana, dar ma opresc… Comunismul, dar mai ales perioada lui Ceausescu de dupa anii ‘80, au produs o schimbare la nivelul cetatenilor Bucurestiului pe care n-o credeam posibila. Avand model Casa Poporului si marile bulevarde, multi dintre noi facem, inconstient, confuzia intre mare si frumos. In cautarea "maretului cu orice pret“ se pierde scara umana. Totul pare guvernat de dorinta de a fi in Cartea Recordurilor.

La nivel urban, aceasta confuzie, folosita de cele mai multe ori ideologic, este catastrofala din punct de vedere al costurilor. Ceva ce este mai mare decat ai nevoie inseamna un cost mai mare de realizare si un cost mai mare de intretinere. Ca la o casa. Cati dintre noi nu ne-am dat seama, acum in criza, ca avem o casa prea mare, care nu-si merita costurile? Asa e si cu orasul; un pod prea mare inseamna niste bani cheltuiti doar pentru show urban. Oare merita? O catedrala exagerat de mare nu este obligatoriu sa fie frumoasa. Noul mare bulevard vine la pachet cu marea destructurare. Intotdeauna in dezvoltarea orasului, conceptul de "prea mare“ duce direct la neprietenos, neplacut, indepartat de om. Orasul modern isi doreste sa recupereze relatia cu omul, in detrimentul maiestosului. Orasul european are aceasta aspiratie, pe cand cel asiatic si cel arab ar vrea sa recupereze in mod falnic handicapul de urban pe care l-au avut. Cel mai mare hotel din lume poate fi copiat in China, chiar de mai multe ori, dar biserica Stavropoleos nu. Biserica Stavropoleos este frumoasa.