De Citit : Editoriale

Despre Freud si Caragiale

| 01 septembrie

Cititu’ n-a omorat pe nimeni
Michel Onfray, Freud – amurgul unui idol, Editura Humanitas, traducere din franceza de Emanoil Marcu si Vlad Russo.
Intr-un recent interviu acordat revistei „Dilemateca“ autorul declara urmatoarele despre Freud si psihanaliza: psihanaliza, spunea el „este o falsa stiinta – precum astrologia, clarviziunea si alte discipline care vin din parapsihologie. Freud a mintit, a inventat vindecari, a bricolat cazuri care nu au existat niciodata, a pretins ca disciplina sa era stiintifica, a pretins ca ingrijea si ca vindeca – ceea ce este fals. Psihanaliza este o arta a devinarii, precum magia, care vindeca in limitele efectului placebo.“ (v. „Dilemateca“, nr. 63, august a.c.). Daca n-ati avut niciodata chef sa va omorati tatal si sa va futeti mama, adica daca in copilarie nu v-a dat tarcoale „complexul lui Oedip“, merita sa cititi cartea. Si mai e un motiv pentru a o citi: autorul e atat de pornit sa-l faca praf pe Freud, incat te apuca pofta sa-l inviti pe o canapea si sa-i faci o micuta psihanaliza.
Ioana Parvulescu, Lumea ca ziar – A patra putere: Caragiale, Editura Humanitas.
Cercetand presa romaneasca de la sfarsitul secolului XIX si inceputul lui XX, Ioana Parvulescu a descoperit o chestie ciudata: intre opera lui Caragiale si presa vremii exista o legatura care nu e deloc intamplatoare. Marele scriitor a folosit ca sursa de insipratie nu lumea cu care era contemporan, ci ziarele.