Lipscanii de acum un sfert de veac erau mult mai misteriosi decat cei de-acum, care-si alunga umbra naturala si planteaza una artificiala. Legendele spuneau ca, daca vrei sa faci rost de valuta, tigari, discuri, material fotografic, reviste porno si blugi – in Lipscani te duceai. Legenda era una, realitatea, alta. N-am gasit niciodata blugi originali. Kent sau Muratti Ambasador luam de la Union, de la bar. Vinilurile erau dubioase (m-am pacalit dand o suta pe o Ileana Sararoiu pe post de Phoenix). Revistele porno erau niste biete propagandiste est-germane s.a.m.d. Aveam amici cu ochiul lunecos si cu suficienta scoala a vietii si care se procopseau cu comori. Sandi Badescu a gasit un Kashtan aproape nou, iar Mitica Parcea s-a intors cu un Zeiss Distagon de mi-a venit sa plang (tocmai imi pierdusem teleobiectivul in gara la Piatra Neamt). Stefan, mai modest, a gasit Carpati de Sfantu Gheorghe, la pret original. Numai bordelul ascuns nu l-a frecventat nimeni.
Prea mult ghinion, mi-am zis. Am ajuns repede la concluzia ca intelectualul frustrat dinauntru ma dadea de gol. Asadar mi-am luat niste ochelari de soare cu eticheta, mi-am tras in picioare niste espadrile, blugi, tricou. Am colindat absent cateva saptamani. Nu s-a lipit nimic de mine, chit ca am tras ocheade complice. Mi-am schimbat costumatia, mi-am lasat barba, m-am dus cu prietenii. Lipscani mai anost ca in preajma mea, greu de gasit.
Venise toamna si se intuneca mai devreme. Am iesit din localul ala infect de la mijlocul strazii, unde era sa mor molfaind un mititel putred si sorbind o bere cu ulei. Am coborat pe Gabroveni, plictisit, ofticat, dezamagit. Dintr-un gang a iesit o pustoaica.
"Domnu’, una mica? Acum, repede, cinspe lei!" M-am uitat lung la ea. Desi murdara ca naiba, ochii ii scoteau flacari, iar de sub ciuful ros ii ieseau doua cornite, de dracoaica. Sanii se vedeau clar, infipti in bluza transparenta. Becul chior, din contre-jour, le sublinia forma perfecta. "Una mare, douascinci." "Unde, aici?" Fata a zambit, cu superioritate si mi-a aratat cu degetul, in intunericul umed: "La perete, da. In camera, cincizeci! Toata noaptea, doua sute! Ce zici, puiule?" Eram intr-al noualea cer. Ce magnetofoane, ce tigari, ce reviste? Ma atinsese, in sfarsit, aripa norocului orb. Am urmat-o. O voce a susotit din intuneric. "Asta, Adelino?" Si jarul unei tigari a descoperit, o secunda, o fata brazdata. Mi-am urmat calauza, fara sa-i dau atentie pestelui.
Cand m-am trezit, aveam pe cap un cucui cat oul de porumbel. M-am dumirit imediat si, furios, am scos chibriturile din buzunar. Am luminat locul. Ruine pustii, in colt dormea horcaind un betiv. Mi-am recuperat ochelarii de soare. Dar nu erau ai mei. Lipsea abtibildul doveditor.