Hai ca e tara in sarbatoare, curge peste tot cu martisoare. Din 1 si pana pe 8 martie, cu tot cu Babele aferente. Toti se dau pe poduri de zambile si ghiocei, snuruletele flutura pe pieptul avantat al doamnelor, lumea a uitat pentru o clipa de somaj si scumpiri. Accizele umbla despletite printre noi, aliantele politice se fac si se desfac precum slitul striparilor care mananca si ei cea mai buna paine din sezon. Vedeti ce usor de multumit e gloata?! Se scoate sarbatoarea din buzunar si toata lumea da fericita din coada pentru ca “trebuie”. Acest “trebuie” e fantastic. Poate face revolutii sau te poate ingropa intr-o clipa. Daca tot traim in nemernicia noastra sub semnul lui “trebuie”, cine suntem noi sa ne postam contra curentului. Zicem si noi de bine, e frumos martisorul de pica. Se pune ca am laudat sarbatoarea primaverii? Ne-am incadrat in cadrul general de laudatori al ciorbei de stevie?!
Ok, deci suntem cool. Bun, acum alta. Mare zbuciumare televizata cu stropsirea Rusiei catre primavara ucraineana. Nu e treaba noastra, nu stim, nu putem raspunde, nu ne bagam, ne grabim, are cine sa ia deciziile, tremuratul de frica focoaselor (nucleare, nu va ganditi la gagici ucrainience sau rusoaice) insa ne-a cam patruns in oase. Criza rachetelor cubaneze va avea o continuare anul asta in criza rachetelor putiniene? Crimeea va da raspunsul. Trecem peste interludiul extern pentru a ne vedea de preludiile de 8 martie. Oricum, parca goana dupa nimicuri e mai temperata. Creditele date pe buletin nu mai sunt ce-au fost. Salariile seamana mai mult cu niste atentii, cresterea economica pe care am suferit-o si a umplut lumea economica de respect se reflecta doar in cresterile de preturi, gripele ne rup oasele, depresia de primavara face ravagii. In rest e bine. Speranta e fata buna si ne sta la indemana. Hai optimism!