Cand inima ti-e plina, iti sufla vantu-n pupa.
Sta de o eternitate in fata calculatorului. Mintea-i e departe, cafelele s-au uscat, tigarile se transforma instantaneu in mucuri, ziua se harjoneste cu noaptea, somnul cu trezirea, iar realitatea are gustul cleiului de oase varat cu seringa intr-o bomboana vanata. Stie ca trebuie sa se opreasca. Are zeci de tab-uri deschise, Wikipedia straluceste in fereastra, baza de date e spintecata ca pacientul englez (sau olandez). Cuvintele se cheama, dovezile tasnesc ca din pastai virtuale, argumentele se dezleaga unele pe altele. E o frenezie periculoasa si o sa se termine rau. Dar nu se poate opri. E angajat in lupta pe ‘jde forumuri. Are de infruntat balaurul cu o mie de capete al postacilor, al troll-ilor, al dusmanilor.
— Draga, ai innebunit? Hai in pat… Vocea sotiei ajunge pana la el deformata ca o transmisie analogica sparta-n bucatele. Hai, ca acum se face ziua.
Care zi? Care noapte? Si noi dormim, soro! Tasteaza infrigurat. Atinge superbia lui Periheliu sau a lu’ Patrocleus. Nu se mai oboseste sa caute. Prostii nu vor intelege, chiar de i-ar gasi pe luzarii astia morti. Asa ca lasa fluxul ideilor despre lume si viata sa-i ghideze razbunarea. Inspiratia il face sa tremure cand scrie ca-n transa: „pot sa te f… in gura de cirtita borita, pot so f… si pe mata in gura sau pot sa f… si pe bunicata in ochi? regele este un gunoi asa cum esti si tu. daca nu-ti comvine pleaca in morti mati din tara, daca te gasesc pe strada dau cu masina peste tine.“ Fericit, se ridica de la masa. A dat lovitura de gratie. Dar, desprins de calculator, curentul electric ii fuge din creier, lumina i se scurge din ochi, iar sexul mic, ca un viermisor, bataie jalnic spre podea.
— Hai, Vasilica, puiule, la culcarica! si nevasta-i adoarme la loc.
— Viu acus, puica, raspunde calculatorul.