De Citit : Editoriale

E tara toata-n sarbatoare…

| 24 aprilie

Minivacanta de Unu’ Mai a devenit cat China anul asta. Libertate de la autoritati cat cuprinde. Salarii date in avans ca sa manance si gura lu hypermarketu’ ceva mai mult. Uite asa apare impulsul pe consum, de ziua asa zisa a muncii capitalismul asta bizar de secol XXI se simte si el fecior. Dupa ce poporul mai mult somer si asistat social decat muncitor va cheltui tot in avans, va cam avea nevoie de potol dupa. Capitalisti, iata un bun moment de a va apuca de camatarie, eterna mama camatareasa a bancherimii.
Gata cu ponturile, in rest de intai de mai e cum stiti. Cu chef mare. Da, cheful se intoarce. De pe partea cealalta. Urla sirenele. Clasa muncitoare e chemata la defilari pe defileurile patriei. Nici un petic de iarba verde fara implant de gratar, nici o padure fara un incendiu. Peturi, plaja pe musama, manele si houseuri la mp3-ul din torpedo, tatuaje etalate pe muschii lucrati la salile din cartier. Pensiuni cu nu stiu cate margarete la ureche mandre si zvelte. Hoteluri in ruina. Unu’ Mai rasare, turismul romanesc si-o ia la gioale. Baietii locali ruineaza tot, papa hardughia pe nimic si apoi revand la suprapret turistului hamesit de virginitati mioritice. Spirit de conserva. Se ia autoritatea locala cu tricolor pe burta, se unge bine peste tot si autorizatia de functionare a speluncii e gata. Turistul da cu banu’, toata lumea simuleaza placerea. Turismul nostru, orgasm palmat, avorton falimentar. Deci ramane stabilit de Ziua Muncii fara muncitori: votca la pet, bere la cisterna, energizant in bidoane (totul produs eco pe vapoare), jandarmi (remember Neptun), euromanele, Hendrix, Vama, balci, coada de masini, alegoricele pline de silicone din Mamaia. Punct final: Bulgaria.
La noi cluburile bubuie cu DJ-i si concerte. Simfonia timpanului spart. Hai la Marea cea mare si Scumpa!