Aceeasi pentru fiecare altul
Hmmm. E eleganta, de data asta. Nimic nu este drept pe ea. Plina de rotunjimi, compusa parca de un genom ca un arc de cerc. Corpul ii este suplu dar in acelasi timp unduit perfect simetric, cu trunchi inalt si elegant. Privita chiar din fata este mai subtirica decat admirata din profil, daca ma intelegeti ce vreau sa spun… O cunosc de mult timp si va pot spune ca, chiar si asa sigura pe ea cum pare, nu e sub control total. Nu e nepericuloasa deloc. Odata, la mare, probabil de la stat prea mult la soare, a explodat si a sarit spre niste copii care se jucau, ce-i drept, cam departe de masa parintilor lor si cam galagios. Dar asta se-ntampla foarte rar. In rest e calma. Sau ma rog… e pasnica, nu chiar calma, pentru ca ajunge s-o mangai pe cap si sar scantei. Si cand sar scantei se-aprinde, mai ales daca ii stii micile jocuri: o apesi cu degetul pe buza ei rosie in timp ce o atingi incet si ferm pe crestet. Are personalitate, nu e din cele pe care le dai mai incet cu un gest. Nu are buton de volum. Dar pe de alta parte nici nu-ti trebuie. Stie ce si cand sa faca, exact cat iti trebuie. Si mai are un semn al personalitatii: desi e mica de inaltime pare extrem de bine facuta. Si e tacuta, vreau sa spun ca are ea felul ei sa sufle flacari pe nari dar totul in liniste.
Da, stiu ca oricare dintre voi ati putea vorbi de a voastra. Stiu ca si voi aveti nevoie de ea, ca oricare altul. Dar in acelasi timp stiu ca, desi seamana intre ele, fiecare apartine, printr-un vid metafizic, cuiva. O mai privesc o data, zambesc. Bic-ul de pe ea imi aduce aminte de copilarie, de aparatele de barbierit ale lui taica-meu. O mangai incet pe capul aspru, ii apas buza rosie cu forta, nu trag in piept primul fum si imi spun: "da, chiar se poate scrie oricat, despre orice“.
***
Click pentru toate editorialele.