Il numesc Rosu
Am un prieten. Se numeste Rosu. Acum vreo doua saptamani se afla pe plaja, in Bulgaria, intr-unul din zecile de micute golfuri sau locuri de plaja. Dormea, mi s-a povestit, cand cei vreo treizeci de oameni au inceput sa se uite tot mai intens si alarmati la un cap de inotator care era, tot mai sigur, prea departe si prea obosit sa se mai poata intoarce vreodata singur la mal. Curentii erau puternici, valurile mari si marea furioasa. Sotia bulgarului facea ture mici in fata apei, prizoniera in cusca groazei. Intre timp fu sculat si Rosu. Cativa dintre malaci stateau cu picioarele in apa, incercand macar asa sa-si insele neputinta, dand insa infranti din cap. E prea departe. Rosu s-a apropiat de apa si a cantarit ditai marea. Era grea. Adrian plecase dupa labele de inot dar minutul era prea pretios. A sarit in apa. A inotat, el zice ca nu mult, cei de pe mal spun ca vreo zece minute. A ajuns langa bulgarul incremenit. Neintrand in capcana de-a-l apuca direct, a fost vazut de pe mal cum ii arata sa pluteasca pe spate.
In timpul asta, Razvan Rosu se scufunda si il impingea din cand in cand de picior, luptand cu valuri mult prea multe, mult prea mari. Au ocolit pana au gasit un curent mai bland. Nici cand era cert ca picioarele ii pot atinge pamantul, omul nu vroia, terifiat, sa iasa din pozitia salvatoare. Abia cand barbatii de pe mal au sarit si l-au luat de sub umeri, bulgarul si-a lasat trupul sa alunece spre nisipul marii, lesinand instantaneu, apoi vomitand spasmodic. Scapase de moarte. Am trait un interesant amestec de emotii cand mi s-a povestit intreaga scena. Razvan, cumva, se certificase. Am discutat de multe ori cu el, ba chiar am filozofat. Sensul vietii, al iubirii, al omului, al moralei erau atinse de noi copilareste in discutii de seara de ore-ntregi. Toate cuvintele alea s-au transformat, practic, in spuma cand el a facut ceva atat de palpabil. Cati putem spune ca am riscat sa murim pentru a pastra in viata? Ca avem curaj si nu doar ca ni-l dorim? Cati putem spune ca vorbele ne cresc pe ramurile faptelor? Adevaratii eroi nu sunt cei care poarta capa si o litera pe piept. Adevaratii eroi sunt cei care muncesc de dimineata pana seara si abia cand ajung in Bulgaria pe plaja isi dau capa pe spate, lasand sa straluceasca un R rosu pe piept. E un avion? Nu! E o tornada? Nu! E SuperRosu!!!