De Citit : Editoriale

Fiecare cu barba lui

| 16 februarie

Bucurestiul are ceasuri aurii, are fantani cu mozaic, are Casa cu marmura de jur imprejur, dar degeaba. Nici un loc in care sa te barbieresti.

Candva, avea bai publice. Recunosc, am nostalgia falsa a baii publice, in sensul ca nu m-am lafait niciodata intr-una, dar mi-ar fi placut. Pe vremurile astea dure, cand lupta contra microbilor cere bani si timp, sa iesi cu prietenii la dus mi se pare una dintre metodele ideale de recreere.

Din pacate, asa cum ziceam mai devreme, baile publice s-au inchis. In locul lor, as putea sa apelez la toaletele publice, cea mai apropiata chestie publica pe care o pot gasi. Dar sa intri intr-o cabina telefonica de plastic ca sa faci un pipi scurt nu e tocmai cea mai sociala dintre activitati. Mirosul chimic-dulceag al acestor lacasuri miniaturale, starea igienica precara a capacelor de plastic si mai ales spatiile ultra-limitate ale toaletelor publice te forteaza sa-ti tii respiratia, nu sa inventezi un comentariu.

Cred ca ideal ar fi ca Bucurestiul si Romania, in general, sa creeze un hibrid de mare succes pentru locuitori: un fel de toaleta extinsa in care barbatii sa poata merge pentru a se barbieri impreuna. Ca la camin. Atatia barbati se barbieresc singuri, in fata oglinzii, gandindu-se doar la cum vor sterge firicelele de par care topaie pe marginea chiuvetei. Nu e nimic amuzant, incurajant sau relaxant in asta. Sa te barbieresti singur e o confirmare a singuratatii tale ca fiinta. Barbatii ar trebui sa aiba de ales: fie sa faca asta in intimitatea baii lor, ca o celebrare meschina a masculinitatii, fie sa o faca la comun, schimband informatii despre meciuri in fata unei oglinzi de doi metri pe sase. Evident, exista si posibilitatea gregara a frizeriei, dar de ce sa fii obligat sa platesti pentru o obligatie sociala.