antropologia loisir-ului
Aflat intr-o vizita intr-o casa unde toata lumea scria scenarii pentru examenul de a doua zi, m-am refugiat in locul unde ma simt cel mai bine dupa toaleta. In biblioteca. Mi-a cazut sub ochi cartea lui Andrei Gorzo, "Bunul raul si uratul in cinema". In principal, e o colectie de articole publicate de-a lungul timpului in Dilema cat si, in varianta lor prescurtata, in 24FUN. Mai contine cateva texte care abordeaza relatia diacronica dintre Gorzo si cinema, o obsesie a adolescentei (James Bond), o trecere in revista a top ten-ului celor mai vizionate filme romanesti.
Ajutat si de agitatia din bucataria-atelier de creatie, am citit pana dimineata. Alaturate, textele scrise de-a lungul timpului construiesc nu doar o antologie comentata a filmelor aparute in 2008, ci si portretul unui critic-autor. Ceea ce ar cam fi o trasatura de baza a editorialelor din 24FUN. Pentru ca mai toti cei care scriu au scris de-a lungul anilor nu s-au rezumat la analiza seaca a ce se intampla in jurul lor.
Adunandu-mi textele scrise aici intre 2004 si 2008, (cand rubrica se numea Remarca inregistrata), publicate recent sub titlul de "Antume", am realizat ca, alaturate, s-au transformat intr-un fel de jurnal in care se reflecta preocuparile personale, dar si evenimentele vremii.
Nu stiu daca exista oameni care sa aiba toate numerele din 24FUN aparute pana acum.
Un antropolog interesat de studierea modului in care isi petreceau timpul liber bucurestenii la inceputul anilor 2000 nu are decat sa rasfoiasca colectia. Baruri si carciumi care au disparut, trupe care s-au dezmembrat si reformat, piese de teatru si filme cu actori care joaca acum in ceruri.
Desi nu a trecut prea multa vreme de atunci, putine lucruri si locuri din vremea aceea mai sunt aceleasi. Sa nu mai vorbim de oameni.