Unul dintre cele mai periculoase driblinguri umane este, dupa parerea mea, "vorba rea". Sau "dupa ureche". Cateodata facuta chiar cu "buna-credinta". Intr-o prejudecata bine infipta, dintr-un cine-stie-ce refuz (legitim sau personal), dintr-o posibila neatentie sau pur si simplu dintr-o necorelare energetica, un oarecare ajunge sa "te vorbeasca de rau". Si zic de "buna credinta" pentru ca la el nu exista sentimentul ca s-ar putea sa greseasca. Si nici sentimentul razbunarii. Ceea ce rezulta intr-un act in sine cateodata chiar mai grav.
Undeva in ierarhia morala, "cel-ce-vorbeste" ia, tot din punctul meu de vedere, un loc mult mai jos decat turnatorul sau cum ar spune comunistii, "ciripitorul". Turnatorul "te spune" pentru ce ai facut. Asta inseamna ca "te toarna" pentru ceva adevarat. "Cel-ce-vorbeste" te denunta pentru ceva ce n-ai facut. Sau pentru ceva ce poate nici nu te-ai gandit sa faci.
De obicei, in Romania, exista tot felul de expresii care scuza, ma-ntelegi, scarnavia corpului social. "Nu iese fum fara foc" – este una dintre ele. Profitand de orice conjunctura, de orice zvon, de orice ambiguitate, "cel-ce-vorbeste" concepe ceva credibil, bazat pe motive la fel de ne-adevarate.
Oricine este impotriva unei mentalitati de masa, a unei opinii colective, oricine isi doreste un individualism moral (supus evident dogmaticii si normelor) este scos cu pete, este "oaia neagra", i se rastalmacesc vorbele, se scot din context, i se atribuie interese meschine in intentionalitate. Si, mai presus de toate, ca totul sa para imaculat, sa para silogisme emise de un sacerdot si nu de un reprezentant al subspeciei umane de ticalos, totul este tapat cu imaginea pura si onorabila si mai ales "dezinteresata" a emitatorului "de vorbe".
De ce sa stam sa judecam dupa propriile pareri? De ce sa cunoastem sau ne ne interesam in mod direct, nu prin intermediari? De ce sa facem eforturi pentru a cauta binele in oameni? Nu mai bine luam de-a gata? Nu mai bine plecam urechea? Si dupa ce-am plecat-o, nu mai bine, atunci cand vine vorba, spunem, plini de suficienta, "las’ ca stiu io". Sau "Nu iese fum fara foc"?
Ba da. Din pacate, asta facem. Multi dintre noi…..