De Citit : Editoriale

Mecanica portocalei

| 11 mai

Omul e schimbator, macar de viteze

Ei, surprinzatoarele si oarbele curbe ale vietii. Orice-ai zice, serpentinele aduc, la fiecare cotire, neprevazut. Da, sunt linii drepte unde ne imbarbatam sa intelegem ce e viata, sa ii dam un sens, sa transformam cu viteza punctele stelelor in linii, ca niste trasoare al caror glont suntem. Atunci totul e bine, atunci putem arata si altora calea. Atunci banuim viitorul asemanandu-l cu prezentul. Curbele insa sunt periculoase. Da, ceva ne spune ca ar fi absurd ca un drum sa se opreasca brusc. Dar daca? Mereu speri sa nu fie ultima. M-am schimbat. Stiu, suna tampit. Oamenii nu se schimba, nu? E, uite eu da. Mi-am decojit propria portocala mecanica. Pana acum un an, doi, abuzam. Aveam puterea, inteligenta, calmul, la alegere furia, sa o fac. Si nu doar oameni. Nu, asta e simplu. Eu imi abuzam destinul. Am vrut sa ajung celebru, am vrut sa am casa si masina, am vrut sa fiu apreciat pe trotuare. Da, stiu, uneori parea ca sunt the good guy. Poate eram. Poate era doar o forma de-a-mi atinge scopul, doar un articol de instrumentar. Da, oi fi facut si bine. Dumnezeu stie. Dar am abuzat. Pentru ca am vrut!
A venit o noua curba, insa. Pe ea nu stiu cat am vrut-o. Dar a venit. Am stiut sa virez. Am negociat-o cat am putut de bine. Dar drumul e altfel acum, aproape altul. Sau a fost mereu? As minti sa spun ca m-am schimbat de tot. Dar fac mult mai putin lucrurile sa se intample. Nu ma confundati, nu sunt un intelept. Am invatat sa las oamenii din jurul meu sa existe. Si ma simt tot singur, intr-un fel, dar cu speranta. Am inceput sa vad oameni. Am inceput sa inteleg ca fiecare are vrerile sale. Si gustul portocalei mecanice e mai adanc, acum. Unii inca se apara de mine. Unii incep sa ma uite. Unii abuzeaza, acum, de mine. Si drumul imi calca pe sub pasi. Si cine stie…