Cate beri ne costa emigrarea.
E la moda sa vrei sa pleci. La alt job, in alt oras, in alta tara. Sa-ti asumi riscuri mai mult sau mai putin calculate si generatoare de o viata mai buna. Nu stiu cati urmeaza reteta, dar lumea vorbeste despre astfel de lucruri si fiecare cunoaste exemple concrete din jur. Nu o sa fie o surpriza daca zic ca agitatia asta e in mare parte o frectie. Un "Vin americanii!" pe dos, plecarea providentiala intr-un loc care, acceptam deja, nu e numai lapte si miere. Dar unde "valoarea adevarata" e recunoscuta. Recunoscuta si platita cu salariul mediu, da.
Taranul nostru ar fi trebuit sa devina antreprenor si n-are cum, asa ca se face argat intr-un sistem mai civilizat. Pentru multi e o tranzitie avantajosa, de aici capsunarii si bonele. Angajatul din oras ramane angajat la acelasi nivel cand pleaca in alta tara (cazul bun), dar pierde accesul la oras. De ce? Pentru ca acolo puterea lui de cumparare e mai buna la supermarket, dar mai proasta la majoritatea serviciilor.
Asa ca daca in Bucuresti nu gatesti pentru ca mananci la restaurant, pe acelasi job in Londra probabil ca n-o sa gatesti pentru ca iti incalzesti un tv dinner la microunde (ceea ce nu te scuteste de chiria usturatoare, cel mult o compenseaza). Nu zic ca cine pleaca e blestemat sa o duca mai rau. Dar daca esti genul care sta prin oras, daca apreciezi o friptura bine facuta, un cocktail pe seara si o locuinta centrala, probabil ca o sa te bucuri de toate astea mai curand si mai usor la tine acasa decat in alte tari, unde cainii au la fel de multi covrigi in coada ca si aici.