Mi se intampla des sa aud, sa citesc pe fb, sa aflu, de la diferiti oameni, propozitia “vai ce-mi place iarna”. Ii invit, cu aceasta ocazie, sa dea namolul (ca nu mai pot sa-I spun zapada) din fata casei mele, daca tot le place atat de mult. Si daca vor, sa cante de zor “vai, ce-mi place iarna”. Ma uitam la parada nationala de 1 decembrie. Pot sa pun pariu ca toti militarii aia scosi in frig la defilare pe banii mei si-ai tai (tu asta care in loc sa muncesti stai sa citesti un cacat de articol de-a’ lu’ Parvu), toti injurau in gand “sa ma cac in ea de iarna”. Si trebuiau sa stea cu fetele lipite de ger, zambind pentru ca “se da la televizor”. Si mai faceau si cu pustile alea ca la circ. Da-I roata, invarte-o, fa-te ca o scapi, da’ stai ca trag. Si toate astea intr-o zloata ordinara. De la imnul national (….din somnul cel de moarte…) pana la ziua nationala – pe 1 decembrie, totul e sumbru, apasator si plin de zloata. De ce nu e cu soare? Sa ne intelegem, si mie-mi place iarna. Sa beau vin fiert, sa mananc (evident kurtos), sa ma-ndop cu mici si cu sorici (na, ca fac si versuri) si sa zac la gura focului. Da’ aia e in povesti nene. Sau la munte. Iarna in Bucuresti e o mizerie de nedescris, toate hainele ti se vor umple de jeg in maximum 1 minut de la iesirea din casa, inevitabil te va stropi cineva cu zloata murdara din gaura mascata din asfalt prin care el trece cu masina si cam asta e. Misto iarna nu? Si mai ales cu locurile de parcare atat de multe din Bucuresti, e tot numai o veselie. Si cand o sa vina iarna si mai serios, o sa vina masinile lu’ Oprescu, care o sa curete zapada de pe strazi si o s-o puna pe marginea strazii, ca sa nu mai poti parca chiar nicaieri. Nici macar in fata casei. Dar, ca sa revin, ii invit pe bucurosii de zapada in Bucuresti, la mine acasa, cu niste lopeti, sa cante cantece patriotice in timp ce dau namolul rece la o parte. Dar sa nu-l dea in strada. Ca acolo sunt locuri de parcare.