De Citit : Editoriale

Moarte uscatorului de maini obisnuit

| 22 septembrie

M-am intalnit cu un uscator de maini care chiar usuca mainile.

Urasc uscatoarele de maini din toaletele barurilor, carciumilor, cluburilor, pub-urilor. In primul rand pentru ca nu usuca, in al doilea pentru ca desi nu o fac nimeni nu le arunca la cos, in al treilea pentru ca de fiecare data bagi mainile sub el cu speranta ca te va satisface.
Ca veni vorba, daca ar fi sa facem o asemanare cu curvele, acest uscator ar fi o bagaboanta care-ti face un oral atat de lent ca pana si un panda s-ar da jos din pom scos din sarite ca sa duca treaba la capat. Pana ieri traisem cu impresia ca pe lume nu exista uscatoare de maini care, ca sa vezi!, sa usuce mainile. Tot pe blugi, ca la tara. Ei bine, ieri viata mea a luat-o pe alt drum. Am fost intr-un mic pub, numit D’eight, cu cativa amici. Hai, ca nu va mai tin cu sufletul la gura! La toaleta era regele uscatoarelor de par, probabil primul uscator de maini cu motor de avion din lume. De ieri nu mai am par pe maini, fac misto amicii ca ma epilez, iar unghiile sunt smulse de zici ca am picat pe mana Inchizitiei pentru erezie spusa la bere. Nu numai ca acest uscator m-a uscat, dar daca nu-mi trageam mainile de sub el probabil ca mi le lungea pana la podea.
Daca pub-ul ar fi al meu, acesta ar fi elementul in jurul caruia i-as face reclama: „N-avem cine stie ce beri, servirea e ok, dar nu impecabila, scrumierele se schimba o data la cinci ore, dar avem la toaleta cel mai tare uscator de maini din lume.“ Maine ma duc iar, deja imi transpira palmele doar gandindu-ma la cum mi se vor deshidrata, ah!, carnea imi va flutura pe falange. Iar in stomac bat din aripi cativa fluturi care vor sa iasa, doar ca sa fie si ei spulberati.