De Citit : Editoriale

Nasterea ca eroare

| 02 aprilie

Teatrul care nu joaca viata
Moustafa s-a nascut in Siria in urma cu ceva mai mult de douazeci de ani. S-a nascut intr-o tara in care acum trei ani seful statului a inceput un razboi contra propriului popor. La inceput erau omorati zilnic cate 15-20 de manifestanti care protestau pasnic contra regimului Bashar Al-Assad. Pentru Moustafa, cea mai potrivita forma de protest era poezia. A scris un poem politic pe care nu l-a citit decat cel mai bun prieten al sau, care l-a turnat instantaneu la securitatea lui Assad. Moustafa a fost arestat, torturat timp de doua luni, tinut inca doi ani. Cand a fost eliberat, in strada erau deja manifestatii ample, asa ca si-a citit poemul intr-o piata plina de oameni. in aceeasi zi, acasa il astepta deja politia, asa ca parintii l-au ajutat sa fuga si soarta l-a calauzit spre polul ospitalit[tii romanesti: un centru de cazare pentru solicitantii de azil politic din Radauti. Autoritatile romane au judecat cererea lui de azil si au decis, in prima instanta, ca cererea nu e justificata si ca se poate intoarce linistit acasa in Siria. Adica il expediau la moarte. Dupa proteste ale unor organizatii internationale si reactii in mass-media locale, a obtinut, totusi, dreptul temporar la supravietuire in Romania. Povestile a altor cinci oameni care, la fel ca Moustafa, nu s-au nascut in locul potrivit au devenit o piesa de teatru. Spectacolul “Nu ne-am nascut in locul potrivit” este construit pe baza textului documentar scris de Alice Monica Marinescu si David Schwartz si l-am vazut la Centrul National al Dansului Bucuresti*. Cu siguranta, povestile celor cinci expatriati – din tot atatea “patrii” – nu sufera de hollywood-ita. Dar ele nu iarta si obliga spectatorul sa emigreze intr-un spatiu pe care nu-l poate intelege cu adevarat decat atunci cand e azvarlit in lumea dintre lumi. Iar “ospitalitatea” statului Roman adauga cu nesat sarea si piperul.
*in cadrul unui eveniment organizat de Forumul Austriac