Daniel a ramas cateva clipe cu vaslele in aer.
Stii, se spune ca inainte de a da coltul iti vezi rapid toata viata, de cand erai mic si pana… in ultima clipa. E, cand te ineci, filmul vietii nu-ti ruleaza. Probabil ca sub apa mintea e ocupata sa gaseasca ceva de care sa te agati. Iti spun sigur asta, era sa ma inec de patru ori. Niciodata n-am vazut vreo secventa din film. Daniel a privit cum frumusetea din barca zambeste. A continuat sa vasleasca. O fluierase scurt, de doua ori, si ea se oprise din inot. Taia apa ca o torpila si trecuse bine de geamandura, putea s-o amendeze, dar nu la amenda ii statea lui capul. Vazuse pe plaja, in anii de cand era salvamar, bunaciunile de pe lume, dar o femeie mai frumoasa decat cea care-i sta la pupa barcii nu. Nu, nu. E un curent puternic in zona aia in care erai, bine ca te-ai oprit. Oricum te-as fi ajuns… Mai sunt care nu se opresc oricat ai fluiera, se cred smecheri, se cred campioni. Sunt pline burtile guvizilor de campioni… Femeia a zambit iarasi, s-a aplecat putin spre stanga si si-a lasat mana in apa. Apoi, cu stropii de pe degete si-a umezit buzele. Daniel a ramas cateva clipe cu vaslele in aer, a tras aer in piept si a continuat sa scoata barca spre larg. Sper ca n-ai rau de mare. Mergem mai incolo, apa isi schimba culoarea, e splendid, merita vazut. Vrei? Da? Sa stii ca… tacerea e acceptare. Nu stia ce sa faca, fiindca nici prin cap nu-i trecea sa o ia cu ori te…, ori cobori. Malul era departe, nu se mai zarea, iar ramele continuau sa loveasca apa de parca salvamarul si-ar fi cautat cuvintele prin ea. Deodata, femeia s-a ridicat si a sarit in mare. Daniel a zambit si s-a ridicat si el, asteptand. Doar ca la suprafata n-a mai aparut decat, pentru o clipa, in departare, varful unei cozi de peste. Nici macar pe el, care se-ntalnise de patru ori cu moartea, nu l-ar fi crezut nimeni daca ar fi povestit ce vazuse.