De Citit : Editoriale

O mancarime de vara

| 16 iulie

Nu tot ce zboara are aripi
Avea o superba pereche de picioare, pe care si-o purta protejata de o fusta scurta si rosie, ce se misca intocmai ca o capa de toreador (panza aia sangerie, care il scoate din minti pe bietul taur). Dar stupefiant era faptul ca picioarele alea de iapa salbatica, nitel bronzate, ii erau pline de muscaturi de tantari. Noroc ca aveam ochelarii de soare pe nas si ma puteam uita nestingherit. Femeia s-a strecurat printre scaune, s-a asezat chiar la masa vecina cu cea la care stateam, si-a pus poseta langa ea si, cu varful unghiilor usor curbate si date cu oja carmin, s-a scarpinat pe pulpa din dreapta. S-a atins, de fapt, cu un fel de tandrete… eficienta. Apoi, a strecurat pe sub masa si mana cealalta si s-a scarpinat si pe piciorul stang, mai sus de genunchi, undeva spre interior. O facea absent, dar banuiam ce mancarimie cumplita o incerca, de fapt, fiindca stiu prea bine cum e cand te inteapa tantarii. Mi-am deschis revista ca sa nu se prinda ca trag cu ochiul. A comandat un mojito si si-a aprins o tigara. Avea pulpele si coapsele ciuruite. Din cand in cand, se freca pe acolo cu unghiile. Si o facea intr-un fel anume, incat pur si simplu imi venea si mie sa ma scarpin! La un moment dat, am simtit ca trebuie sa ma ridic si sa o intreb: Cucoana, de ce naiba porti mini cand esti plina de blande? Nu-i pacat de cracii astia sa-i faci de miru’ lumii? M-am ridicat, dar m-am dus la baie. Mi-am aranjat parul, gulerul de la camasa, mi-am studiat colturile gurii, mi-am intins sprancenele si m-am spalat pe maini. Cand m-am intors, femeia nu mai era. M-am uitat precipitat in toate partile. Nimic. M-am asezat invins pe scaun. Pe masa, sub piciorul paharului meu cu bere, era un biletel pe care scria: Dobitoc curios ce esti, mai sunt si alte motive pe lumea asta care produc mancarime, nu doar tantarii!