De Citit : Editoriale

Papadia

| 11 iunie

E rau sa fii ultimul. Rau, rau. In dimineata asta s-a spart ultima cescuta fermecata. Se povesteste ca penultima o scapase din maini bunicul Costache, acum optzeci de ani. Antepenultima, numai ciobita la buza, fusese considerata Inca Intreaga si a mai putut fi admirata pana In ’44. A disparut In zavera, iar unchiul Glavan a sustinut Intotdeauna ca a fost mana comunistilor. Glavan nu e chiar un om de Incredere. Intotdeauna avea justificari pentru ultimile smecherii. Evident, din ’48, a dat-o la-ntors. Elementele declasate ale familiei scosesera relicva din tara, de frica poporului. Povestea celei de-a treia cescute sfaramate e neclara: se petrecea pe la 1840, la conacul lui Papazoglu, stramosul matusii Tamara, care adusese, prin casatorie, comoara celor sase (de fapt, numai trei) cescute fermecate. Toate erau fermecate. Cine traia In prajma lor era nemuriror, desi Papazoglu a murit In duel, iar fiul, stramosul Alecu, a sucombat In patul nedemn al Raslicai Nachmanzon. Partea proasta e ca, odata cu cescutele, Inca de la 1789, de cand stolniceasa Zulnia a facut una cadou unui venetic pripasit pe langa Podul Mogosoaiei, puterea reunita a cescutelor Incepuse sa scada. Se zice, da’ n-avem martori destui (tante Elvira e fara minte, desi turuie ca o moara neferecata), ca, atunci cand toate cescutele erau reunite sub acelasi acoperis, varsta membrilor familiei batea spre o suta de ani. Oricum, pana atunci, fusesera port-bonheur-ul familiei. Era suficient sa le umpli cu apa ne`nceputa, sa le rastorni cu gura-n jos sau sa le picuri un strop de miere pe fund, ca tot necazul, ghinionul sau boala se evaporau. Cumnatul Vasile, necredinciosul familiei (Dumnezeu sa-l ierte!), refuzase sa creada sau sa puna mana pe ele. Pastra o teama mistica fata de lucrurile ne`ntelese. De altfel, pierise, ca orice necredincios, In circumstante tulburi. Ori In Tanger, ori In El Dorado.
Pe fundul ultimei cescute nefericite fusese desenata o papadie spulberata. De puful zburatacit se apropiau, ca In dictionar, doua buze copilaresti a caror posesoare putea fi vazuta numai anamorfotic. Of. Mostenirea de trei sute de ani s-a spart chiar azi. Simona, nepotica unchiului Paraschiv, a luat-o cu viteza fulgerului, a fugit cu ea si s-a Impiedicat de prag. Fiecare membru al familiei a simtit, auzit, Intre scrasnetele ciocanelului si scaritei, sunetul cristalin. Respiratiile s-au oprit. Inimile au stat. Un nor ngru s-a proptit In fereastra. Fiecare puf s-a dus cu un ciob. Simona si-a privit Intai mainile neandemanatice, apoi cioburile si apoi, din nou, mainile. A Inceput sa racneasca. ai In clipa urmatoare, ultimul vlastar a familiei s-a spart, si el, In mii de ciobulete. Unchii, matusile, parintii si bunicul au disparut de pe suprafata pamantului, de parca n-ar fi fost niciodata.