Raportat la standardele altor comedii populare marca MediaPro, scenaristii si regizorii filmului Nasa au facut o treaba nerusinoasa, desi tot de mantuiala.
Nasa e o comedie de Buftea ce aspira la o alura de Hollywood (e vorbita mai mult in engleza). Nu-i iese decat cel mult o alura de Hallmark (adica mai degraba de televiziune mica decat de mare cinema popular), dar studioul MediaPro poate si mult mai rau – a dovedit-o anul trecut cu Poker.
De data asta, nivelul general al meseriei e mai sus de inept (desi ramane mai aproape de inept decat de performant). Povestea: ramasa singura in fata unor gangsteri romani care vor s-o intimideze, o americanca stabilita la Bucuresti (Whitney Anderson) riposteaza infiintandu-si propria organizatie “criminal”, formata din copilul, servitoarea, avocatul si contabilii ei, plus trei politisti mai mult sau mai putin inrobiti de farmecul ei. Basmul asta e pus, inutil si stangaci, intr-un fel de "coperta“ (exista un personaj-povestitor), iar singuratatea initiala a eroinei in fata gangsterilor e motivata ilogic, dar astea sunt defecte mici. Mai rau e ca personajele sunt desenate fiecare dintr-o singura linie sau cel mult din doua-trei, ba in unele cazuri chiar din niciuna (spun "desenate“ pentru ca ele se doresc a fi niste desene animate in forma de actori). In fine, macar e multa lume pe ecran, iar ghertoismul tinde catre zero – joaca de-a gangsterii are o inocenta copilareasca (intarita de unii dintre actori cu ceva disciplina).
Pacat ca povestea, in loc sa urce, asa cum era normal, spre o mare batalie finala intre cele doua bande, se rezolva neinspirat prin iesirea din pamant (la propriu) a unui personaj inarmat cu toate probele necesare pentru arestarea gangsterilor. Iar trecerile de la momente de comedie la momente de tandrete (din alea in care regizorul, cum se spune, "baga viori“) sunt oribil de mecanice.