Libertatea nu ti-o dau altii, ti-o faci cu mana ta
Este unul din acele proiecte care se nasc natural, dupa cate-o cantare prelungita cu beri si jam session. Asa o fi aratat si preludiul in urma caruia s-a nascut R.A.G.A. AG Weinberger (chitara si voce) si Raul Kusak (Hammond, Rhodes, Keys) au trait un reciproc coup de foudre. Cine i-a vazut improvizand stie ca sunt inepuizabili, ca-si simt partenerii si ca mor sa se joace. Au imaginat un trio si, asistati de zeul bunei inspiratii, l-au invitat pe Vlad Popescu (baterie).
S-au straduit sa repete cat mai putin ca sa nu cumva sa li se risipeasca spontaneitatea si, imediat dupa (citeste doua – trei zile), au iesit la public. Premiera absoluta a fost pregatita in doua acte, cate unul pentru fiecare tarm al Dunarii: vineri la Clubul Taranului Roman – din Bucuresti –, sambata la clubul Max, din Ruse. RAGA (scuze, incerc sa ma obisnuiesc) a improvizat in draci pe teme raspandite pe vaste teritorii ori epoci muzicale – de la Blue Moon a anilor ‘30, la Joe Zawinul, cu o baladeala prin padurea norvegiana a Beatles-ilor. Te-ai fi putut astepta, fiind vorba despre muzicieni cu mare notorietate, sa asisti la o suita de demonstratii de virtuozitate si la revedere.
Sigur ca au fost demonstratii de virtuozitate, sigur ca si Kusak si Weinberger aveau o uriasa foame sa se joace liberi (ca dupa secole de prizonierat), dar nici unul dintre ei n-a scapat hamul si-au ramas impreuna sa serveasca muzica. Interventiile lui Vlad Popescu – care, intre ceilalti doi, era mai acasa in jazz – au functionat ca un contrapunct ironic, mai sec dar si cu un aer mai contemporan. N-am ajuns la Ruse; la noi, pe malul stang, publicul de intelectuali de la Tarani a inceput prin a fi foarte atent si a incheiat in picioare.