De Citit : Editoriale

Razboiul sfarsitului lumii

| 26 iunie

Excesiv de costisitorul World War Z se zbate intre incompetenta si mediocritate.

In timpul unui razboi mondial intre oameni si zombi (care se inmultesc foarte repede – odata ce te-au muscat, te transformi aproape instantaneu intr-unul de-al lor), un anchetator de la ONU zboara in Coreea de Sud, si de-acolo in Israel, cautand originea epidemiei. Acest erou (jucat cu stoicism plavan de Brad Pitt) nu se opreste nicio clipa in loc: mereu apare cate o noua criza, cate o noua misiune, cate o noua destinatie. Pacat ca regia lui Marc Forster e incapabila sa evoce haosul altfel decat degenerand ea insasi in haos.
World War Z, care a costat 200 de milioane de dolari (si ruleaza la noi sub titlul Ziua Z: Apocalipsa), contine cu totul vreo doua minute de imagerie impresionanta, concentrata mai ales in secventele din Israel: sute de zombi urcandu-se unii peste altii ca sa treaca zidul inaltat in calea lor, revarsandu-se de cealalta parte a zidului sau agatandu-se ciorchine de un elicopter, in timp ce din alte elicoptere se trage cu mitraliera asupra masei lor colcaitoare. Dar, in majoritatea celorlalte secvente de actiune, ce anume se intampla e inteligibil doar in linii mari, la nivel de idee principala (ideea fiind ca niste zombi alearga dupa unii) si nicidecum la nivel de faza-cu-faza.
World War Z contine cateva trimiteri la evenimente si tensiuni politice din lumea reala (de pilda, eroului i se povesteste ca, in Coreea de Nord, epidemia a fost prevenita prin extragerea dintilor tuturor cetatenilor), dar aceasta scoatere in relief a unor probleme socio-politice (pentru care zombiul se ofera, oricum, ca o alegorie ready-made) a fost realizata cu incomparabil mai multa incisivitate in filme cu mult mai putin staif. Pe scurt, Ziua Z: Apocalipsa se zbate intre incompetenta si mediocritate.