si despre cum poti sa devii coproducatorul unui album
Pe Iordache l-am ascultat prima oara cantand la saxofon la GreenHours, in urma cu mi-e si rusine sa spun cu cati ani. Apoi, l-am mai vazut o prima oara cantand la didgeridoo la Bibi, in Vama. Apoi a pus un saxofon si-n rock, imbogatind grupul Kumm. In sfarsit, o alta ipostaza in premiera, pe care trebuie sa o evoc, este cea de prof de trompetici din plastic. Trompetici si alte instrumente de jucarie la care invatau sa cante copii din comunitatea Rahova Uranus. A fost cred cel mai consecvent artist voluntar din acea aventura din care s-a nascut o familie muzicala de vreo 15 pusti – “Biluna” – cu care a concertat pe la MNAC si Green. Dar mai este o scena pe care este activ, o scena pe care se canta de cateva saptamani niste piese cu linii melodice inspirate de repertoriul suporterilor de fotbal: “Rosia Montana nu e de vanzare”, “Uniti salvam Rosia Montana“, “Vrem cultura, nu cianura“.
Iordache e, asadar, un artist cetatean in perpetua explorare. Sigur nu este un artist afacerist. Ar fi la fel de bogat ca majoritatea artistilor de jazz din Romania daca n-ar avea o dependenta fata de oameni: da mai mult decat primeste.
Acum avem posibilitatea sa echilibram scorul. Iordache: “Grupul meu, Iordache, a luat nastere acum zece ani, odata cu primele mele compozitii. In acest timp am scos trei albume: Friday – featuring Tom Smith (2003), Dissipatin’ (2005) si One Life Left (2012). Acesta din urma a aparut la propria mea casa de discuri, Fiver House Records, cu ajutorul prietenilor de la L’Atelier Cafe din Cluj, al catorva donatori generosi si, in mare parte, al propriilor economii. Costurile productiei (CD si o serie limitata de 100 de LP-uri de vinil) nu s-au amortizat nici pana acum, la un an si patru luni de la lansarea albumului. Astazi va cer sprijinul pentru inregistrarea si producerea unui nou album, numit Garden Beast”.
Aici poti deveni coproducator: http://www.we-are-here.ro/p/garder-beast