De Citit : Editoriale

Siguranta Nationala

| 21 iulie

Intotdeauna oamenii fara dubii mi s-au parut suspecti. Intotdeauna am intalnit, mai in gluma mai in serios, oameni ale caror fraze m-au pus pe ganduri :"sa-ti spun eu despre ce e vorba/ hai sa-ti zic eu care-i treaba cu americanii/ vrei sa-ti zic eu cum e cu revolutia?"
M-am intrebat de multe ori de unde aceasta siguranta. De unde aceasta competenta asumata in orice domeniu. De unde acest know-how infiltrat in cotidian.
Ca actor, am intalnit chestiunea asta in breasla, cand, la inceputuri, auzeam destul de des "teatrul e asta/ sa-ti zic io cum sta treaba cu teatrul/ stii care-i chestia cu filmul?". Noroc ca la un moment dat, viata iti da niste intalniri care iti pot raspunde intr-o oarecare masura la dubii, la intrebari, la cugetari. Am mai intalnit asta (competenta asumata) la administratorul de bloc, aceeasi siguranta de sine afisata fara limite, la vanzatoarea din colt, la barbugiul din parc si la tot soiul de domni si doamne care imi matura dijurnul. Cel putin administratorul, printre discutiile despre interfon si smoala de pe acoperisul blocului tine sa imi mentioneze exact "care-i treaba cu Coposu si cu prostii aia de la pnt", vanzatoarea printre oua si tigari imi arunca intrigi despre "Isarescu si ai lui", barbugiul stie exact de ce "Mircea Sandu si Piturca sunt hoti" si restul completeaza tabloul cu cancan-uri si vesti livrate cu o siguranta debordanta. Cateodata incep sa am intrebari si despre existenta mea. Daca astia stiu mai multe despre mine decat stiu eu insumi? E o chestiune la care ar trebui sa reflectez…..
Si mai e ceva la care ma gandesc ori de cate ori vad cate-un personaj de gen. Ei nu rad niciodata. Si nici nu zambesc. Ciudat, nu? Sunt intotdeauna captivi in discutie, sunt intotdeauna gata sa sfasie, sa rupa, sa doboare. Pe oricine ar contrazice emitatorul de pareri. Care, implicit, nu este in contradictie cu crezul lor expus public. Pacat. Discutie din discutie se face Raiul.