De Citit : Editoriale

Smoke On The Waters

| 03 mai

si sunci de Praga
Deci Praga. Aprilie, 2011. Concert Roger Waters. The Wall. Inghesuiala, ca la bala­muc. Multe statii de metrou accesibili­zate pentru persoane cu dizabilitati. Una dintre alea neaccesibilizate se numeste, culmea, „Invalidovna“. Oras aiuritor de frumos. Bere enervant de buna. Branza murata cu ceapa, ciolane de porc, coaste afumate, legume ioc, Raiul pe pamant.
Multi chelneri marlani, gata sa te faca din toate pozitiile. Rusi, cata frunza si iarba, veniti in mod evident, de data asta, ca turisti. Multi chinezi. Multi japonezi. Multi americani. Multi nemti. Multi itali­eni. Multi romani. Un grup de pustani italieni, elevi aflati intr-o scurta vacanta, canta imnul national in fata ambasadei tarii lor.
Viziune urbanistica evidenta, lucruri facute temeinic, tara aflata, cat se poate de clar pe un drum bun. Sute de mii de aparate de fotografiat indreptate in toate directiile, doamne care isi iau un aer visator si pozeaza, docile, ca-n revistele de moda, toate limbile pamantului dezlegate si aruncate la intamplare, spectacolul globalismului in toata splendoarea lui naucitoare.
La un capat al podului Carol, coborati din profunda traditie fluviala a marinarilor cehi, doi mateloti cu toale adecvate te invita la o plimbare cu barca. Unul e negru, iar celalalt e chinez. La un colt de strada ti se spune, cu aer expert, ca trebuie sa mananci, negresit, carnatul negru, traditional, praghez, cehesc. Il mananci. E bestial. A doua zi te duci la o carciuma, ceri carnatul negru traditional, cehesc, praghez si chelnerul zice ca nu exista asa ceva. Bine, da’ ieri, niste tipi mi-au spus ca e esenta traditiei pragheze. Ei, as, zice domnu’ chelner. Aia tre’ sa fie niste impostori.
Concertul, fain. Vizual, fabulos. Altminteri, o supa laburisto-stangista, incalzita la microunde. Da’ nu-i bai. Ori suntem fani Nea Roger, ori nu mai suntem.