The unifying theory of life….
E, stiti voi Trainspotting? E o secventa in parc, in care, in timp ce Sick Boy isi facea de lucru cu o pusca cu aer comprimat, i-a expus cat se poate de franc amicului Mark Renton ceea ce el numea "the unifying theory of life" dandu-l ca exemplu pe Lou Reed. Teoria asta spunea ca daca ai un „ceva“ numai al tau, chiar daca pretuiesti acel "ceva" si-l cultivi si te identifici cu el, la un moment dat dispare, ramai fara "ceva-ul" ala care te-a definit. Lou Reed nu mai face treaba rea, spune Sick Boy, dar nici grozava!
Velvet Underground a fost momentul ala in care a avut "ceva" domnul Reed! Cam asa sta treaba si cu Tom Jenkinson, adica Squarepusher, in 2012. E oarecum auto-absorbit… Dintre toti artistii de la Warp Rec, Squarepusher mi s-a parut cea mai fericita intalnire intre inovatie si muzicalitate. La Tom Jenkinson se simtea cel mai mult ca este muzician indelung antrenat dar care se si saturase de maniera conventionala de cantat si ajunsese la un hibrid orgasmatic de jungle, percutii programate intr-un ritm infernal si linii de bas foarte complexe, cantate spasmodic oarecum intr-o maniera foarte jazz.
Recunosc ca prima data cand am ascultat Squarepusher mi-a explodat creierul. Si la vremea aceea datorita lui Tom Jenkinson si a lui Richard D James, IDM-ul capatase o aura aproape mistica. Squarepusher a tot scos albume pana pe undeva prin 2001 care m-au lasat cu gura cascata dupa care, parca dintr-o data, s-a potolit. I-a disparut zvacul ala care m-a fermecat atat de tare. Pe de alta parte poate asta e capcana in care cazi atunci cand ai o oarece doza de fanatiscm fata de un artist. Ceea ce-mi place enorm la Jenkinson este ca de la un punct incolo a reusit sa nu se autoplagieze, lucru pe care il observ din ce in ce mai mult la muzicieni vechi. Deci, cum e "Ufabuklum"? Este un album Squarepusher, fara doar si poate, doar ca nu mai are doza aia de nebunie si cutting edge pe care mi-am tot dorit-o de la el. Una peste alta, e de ascultat!!!