De Citit : Editoriale

The Antlers Burst Apart

| 03 iunie

Suruburi emotionale…

Pe care aceasta trupa le invarte cu o indemanare care ma inspaimanta un pic. The Antlers reusesc sa ma atinga foarte adanc cu muzica lor. Au facut cu albumul „Hospice“ , album cu care mi-au frant inima, mai ales din cauza textelor. The Antlers, trupa originara din Brooklyn, au avut un debut fantastic, iar acum vad ca si cu „Burst Apart“ tin capul sus si parca au impins un pic lucrurile inainte. E o ches­tie comuna la trupele astea america­ne si anume apetenta asta pentru depresii, uneori adolescentine, alteori mature si profunde, descrise toate foarte perso­nal, plastic, minutios si convingator. Nu zic ca imi starneste acuma vreo mare empatie muzica asta, dar imi intra in suflet incet, sinuos si ramane acolo inabusita. De asta imi plac enorm si The National. Si foarte probabil, de asta imi si place atat de mult albumul „Burst Apart“. Muzica este, hai sa fim foarte generici si desueti, intrata in marele sertar indie.
Of Doamne, cum s-a suprauzat termenul asta si a capa­tat asa un sens pleiorativ, mi-e si frica sa-l mai folosesc. Si cu „alternative“ la fel! Peste scheletul de post-rock si dream-pop amestecate foarte firesc, vine partea vocala foarte aerisita si atat de potrivita muzicii, care din cand in cand emana fraze care tin cu tot dinadinsul sa ramana intre urechi. Si uite asa simti nevoia sa asculti albumul de la capat. Iar, si iar, si iar, exact cum am patit eu inainte sa m-apuc sa va scriu despre el. Iar cand vocea termina ce are de spus, chitara vine si-si incepe si ea povestea. Si asa se intretine si atmosfera aia melancolica, cvasi-deprimanta, nocturna, de inima sparta… Si cand muzica ti se si aseaza intocmai pe calapodul sufletesc, cum am patit eu cu acesti domni, chimia e completa. Si inca o data, uite d-aia imi place „Burst Apart“ atat de mult ! A se consuma cu predilectie intre orele 23.00 ­- 04.00!!!