De Citit : Editoriale

Timpul nu curge la fel

| 12 decembrie

Si nici vietile nu pot fi comparate.

E ora trei dupa amiaza. O musca se munceste din greu sa ajunga la marginea halbei. Inoata de o jumatate de ora. E insuportabil: soarele o bate in cap, berea o imbata. Cu mintisoara inecata in alcool, musca stie ca va muri curand.
Halba zace uitata pe masa. Marea nesfarsita in care musca isi pierde mintile de disperare nu e decat un deget rasuflat pe fundul recipientului pe care l-a baut Popescu de la Primarie. Apoi s-a scarbit cand s-a procopsit cu insecta. Nae, chenerul, sprijinit acum intr-un cot, o gonise fara succes toata dimineata prin bucatarie. Asta pentru ca berea e dulce, ii explicase el Eleonorei, picolita. Fata l-a privit neincrezatoare. Cum naiba? Berea e amara. Singurul lucru care-i place de baut e „Tamaioasa“. Da’ sa nu-i intre ei vreo ganganie in pahar, ca devine fiara, schimba foaia. Asa a facut de dimineata, cand l-a repezit pe Ghita, bucatarul, care incercase sa o piste de fund. I-a zis, cu voce taioasa:
„Ti-o tai, daca ma mai atingi! Numai gagicu’ meu pune mana pe mine!“ Nimeni nu stia ca bucatarul uitase de aseara niste mici pe masa… Era tare deprimat, nu i se mai intamplase niciodata. La patruscinci de ani e semn de batranete. Niciodata nu se simtise mai tanar, pana a vazut mizeria. A spalat, a dat cu otet, numai pe blestemata de musca n-o pacalise. Se stersese pe maini, inainte sa-i prinda-ntre degete o bucata de buca. A ciupit-o. Acum, cand se uita la ea, ar vrea sa roseasca. Daca il toarna, mizerabila? Fata insa, e, si ea, deprimata din alt motiv. Cornelus o traduce, e sigura si nu e in apele ei. Ii tuna si-i fulgera, desi e iulie. Pentru ca nu poate sta locului, aduna resturile de pe mese. Ia si halba buclucasa. Musca e cu un piciorus la mal. Il agita de zor. Brusc amuzata, Eleonora ia un pai si o scufunda la loc. Oare cat o sa reziste?