De Citit : Editoriale

Tinerete fara batranete

| 15 august

E suficient sa cazi pe ganduri.

Isi intinde pielea tamplei cu degetele. Brusc, pielea cea neteda se increteste. Rezultatul o nemultumeste profund. Dar, daca ii da drumul, tampla redevine mata si tinereasca. Exact asa i-a spus doctorul: „Doamna, e o chestiune de antrenament si rabdare. Lasati-va trupul in pace. Tineretea e ca o scamatorie, nu o atingeti. Lasati bisturiul sa va tamaduiasca.“

Ei bine, asa o sa faca. N-o sa-l atinga nici macar cu o floare. Deci se plimba ca voda prin loboda. Mainile le tine departate de corp, calca departat, ca o rata. Tot ce apuca apuca doar cu varful degetelor, de parca i-ar fi scarba. Iar cand se-mbraca, are strania senzatie ca matasea o sfasie.

Dar cel mai mult o inspaimanta intalnirea de diseara. Tot ce a facut a facut pentru ea insasi, evident, dar, daca nu va citi in ochii lui admiratia aceea care face dintr-o femeie femeia, degeaba. Goala, in fata oglinzii, cantareste totul: netezimea, pantecul (acum nu-i mai poate spune burta), gatul, coapsele, bratele, sprancenele… E perfecta, intr-adevar! Dar perfectiunea cere sacrificii. E tot mai inspaimantata. Daca o s-o mototoleasca? Daca o s-o increteasca? Cum o sa o maltrateze, cu gesturile alea impure? Roseste si se indigneaza concomitent. Nu si-ar fi imaginat niciodata ca placerea e atat de impura. Placerea care te imbatraneste, e intolerabila. Si se vede aievea cu carnurile iesind prin pielea subtire ca un calc.

Soneria o desteapta din visare, din cosmar. E timpul pentru viata adevarata, pentru dragoste. Soneria insista. Numai el se grabeste asa. Ah, tu, nerabdatorule! Ezita intre spaima si speranta. Spaima e mai tare. Ramane locului si nu se clinteste din fata oglinzii. Lasa-l sa sune. Frumusetea e mult, mult mai importanta. Nu e pentru toti muritorii.