poate ca textul asta te va misca
Daca sunt intrebat cu ce asociez NSK (Natural Soft Killers) spun repede “Totul vine de la sine” si “Trebuie sa dansam”. Daca sunt intrebat cu ce asociez CNDB (Centrul National al Dansului Bucuresti) trebuie sa ma gandesc putin. Sunt mai bine de doi ani de cand imi petrec o buna parte din timp in sediul din maruntaiele TNB. La inceput, CNDB era un loc misterios unde asistam din cand in cand la spectacole peste care nu puteam aplica nicio grila de valorizare, ca sa folosesc o expresie eleganta, pentru faptul nu intelegeam mai nimic. Cu toate astea, ceva m-a facut sa revin. M-am inscris la cursuri, oficiale si neoficiale, am inceput sa raman la discutiile de dupa piese, sa ma salut si sa interactionez cu mai toata lumea, denumita, generic, a celor de la Centru. N-am stiut niciodata ce sa raspund cand eram intrebat, ce faci acolo, dansezi? Centrul a devenit un reper important in viata mea din ultimii doi ani.
E locul unde mi-am facut prieteni (si dupa o anumita varsta, acest lucru se intampla tot mai rar), e locul unde am trecut printr-un proces de dezinhibare, unde am intalnit minti diferite, in care mi-am regasit afinitati si idiosincrazii, m-am jucat, analizat, locul unde am invatat, in sfarsit, ca ma pot exprima si altfel decat prin scris. Un spatiu al deschiderii, la toate nivelurile, al rectificarii cliseelor in care am fost educati. Din pacate, n-am prins decat ultima perioada din cei cinci ani de cand s-a infintat Centrul si, probabil, una mai putin efervescenta. Amenintat de ceva vreme ba cu desfiintarea, comasarea ori cu stramutarea, Centrul Dansului e la un pas de a colapsa din cauza inceperii lucrarilor la refacerea TNB-ului. Dar, indiferent de locul care-l va gazdui in viitor, odata cu incheierea mandatelor lui Mihai Mihalcea & Vavei Stefanescu, cei care au asigurat directia (in toate sensurile) Centrului incepand cu 2005 se incheie si o perioada. Una misto. As vrea sa scriu cat mai multe lucruri frumoase despre CNDB, dar mi-e teama sa nu cad in patetic. Uneori mi-e mai usor sa fac ceva la Miercurea lejera decat sa scriu un text. Dupa cum indemnau cei de la NSK, indiferent de etapa vietii in care ne aflam, “Trebuie sa dansam!”. Adica sa nu ne oprim din miscare.