De Citit : Editoriale

Ultima oara cand am avut dreptate

| 19 ianuarie

Si prima oara cand ma citez.

Din pacate este necesar ce se intampla. Este luni, acum cand va scriu si fereasca Dumnezeu sa fie mai rau decat cele cateva arestari si cucuie. Dar este necesar. Sau, hai sa zic, inevitabil. Nu e nimic de inteles cu mintea din protestele de strada din zilele astea. Pentru ca daca il iei pe fiecare in parte, o sa vezi mii de pareri si motive. Unii au venit pentru ca sunt saraci. Unii au venit din convingere politica. Unii au venit pentru ca singurul simbol puternic al lucrului bine facut a fost aruncat peste bordul guvernului cu o flegma in loc de colac de salvare. Unii au venit ca la bradul de metal din Piata Unirii, sa vada minunea.
Nu, miscarile trebuie intelese altfel. Uite ce scriam in septembrie, acum vreo cinci luni: „Problema este ca Traian Basescu a ales de multi ani sa se joace cu emotionalul romanului de rand. O face foarte bine. Are intuitie ascutita. Simte norodul ca nimeni altul. Si il manipuleaza. Stie cand sa planga, cand sa injure, cand sa fie agresiv, cand sa o faca pe victima. Cum veti observa, toate sunt declansatoare emotionale. Nu conteaza CE zice, pentru ca stie CUM sa zica. Stie sa fie credibil pentru vreo jumatate de tara chiar cand ii face pe aparatorii proprietatii bolsevici. Dar facand asta, risca tot. Emotionalul nu are repere, nu are jaloane fixe. Este fluid, este incontrolabil. Jocul de dragoste si ura pe care un popor nevrotic il are cu presedintele nu are cum sa respecte vreun tabu. O gloata de mineri amorsata emotional nu o sa ocoleasca niciodata spatiile verzi sau medaliatii de onoare. Emotionalul colectiv, pe care domnul Basescu l-a isterizat ca pe un copil gadilat prea mult de un musafir cherchelit, nu poate fi controlat decat cu forta“.
www.dobro.ro