De Citit : Editoriale

Un inger

| 09 aprilie

Si ce daca apele linistite sunt furtunoase… – il bantuie asta de dimineata, de nu-si gaseste locul. Isi pune fularul, isi pipaie paltonul, isi bate reverul cu un gest clasic. Figura i se increteste intr-un rictus dureros. "Ingerasule, Sofico, unde mi-e tocul de la ochelari?" De dincolo se aude – literalmente – o tacere concentrata. Apoi: "Nu-i pe policioara?" "Care policioara?" "A din baie." "Din baie vin." "Atunci, poate in biblioteca, langa catelul roz." Olimpian se repede in sufragerie. Acolo l-a lasat aseara. Atat catelul roz cat si catelul verde, de portelan amandoi, il privesc sagalnic. Nu-i aici. Da, blestemata manie muiereasca. Ordinea asta, care rataceste totul. Olimpian simte ca va intarzia: "Femeie, zi o data unde e, ca ma enervez!" Doamna Sofica se ridica de la televizor si incepe sa scotoceasca. "La bucatarie nu-i – zice ea cu voce tare – si nici in camara." "Pentru numele lui Dumnezeu, da’ de ce nu-i gasesti? Intarzii! Hai, mai repede, ca ma grabesc." Coana Sofica se zgribuleste putin si creste viteza cu care deschide sertarele, cu care cotrobaie printre carti… Are ceva din rigiditatea unui robot defect, dar care, manuit de un operator nebun, se loveste de mobile. Apoi se uita pe sub pat, sub masa, dupa sifonier… Olimpian e deja la capatul rabdarii. "Unde l-ai pus? La ce-ai pus mana pe el? Ah, mania asta a ta de a ascunde lucrurile! Nu rabzi, ai, te mananca in cur! Unde le ascunzi? Le mananci? Vrei sa ma mostenesti? Dobitoaco! Ba nu, eu sunt dobitoc, ca de cand am vazut-o pe zgripturoaica de ma-ta trebuia sa-mi dau seama ce e de capu’ tau! Cap ai, minte ce-ti mai trebuie! Mi-ai otravit zilele, mi-ai luat lumina ochilor, m-ai adus in sapa de lemn. Sunt un orb, un surd, un mut, un mort! Si nu ti-a ajuns, acum mi-ai ascuns prapaditul de toc! Iar daca sunt orb, sunt pierdut! Toanta! Sta si trage basini la televizor si eu ma spetesc… Aha, stai asa. He he. Era in partea cealalta. Ce tampiti. De ce sa pui doua buzunare la piept cand stie orice om ca buzunarul ideal e in stanga? Of, ingerasule, stiam eu ca e incurcatura… Ți-am zis. Da sa te pup. Ingerasul meu credincios! Esti un inger. Asta esti!" E, brusc, de o tandrete coplesitoare. Sofica se lasa pupata, ridicandu-si sprancenele. Tanar si nelinistit, episodul 2037 o asteapta si sigur va pierde sarutul de adio. Dar va fi un sarut de adio? Asa ca femeia se reasaza in fotoliu, iar capul familiei priveste mandru in jur.
E timpul sa coboare in parc, sa-si citeasca ziarul, invidiat de toata populatia cartierului. Placerea lui. Mandria lui. Nimeni nu mai citeste ziarul ca el, dand din cap si comentand. Viata lui. "Hm, ziarul… acus era aici… Unde mama dracului… L-am vazut cu ochii mei. Aici era, acus era, futu-i mama ma-sii de viata si de ziar… Soficoo… Ce mi-ai facut cu gazeta? Nesatulo!"