De Citit : Editoriale

Un om care a fost

| 13 aprilie

Este Alex Leo Serban.

Nu pot sa nu scriu. Doar l-am intalnit de atatea ori, l-am provocat la discutii, l-am admirat, am ras impreuna si am comentat chiar in treacat cate ceva.
Nu pot sa scriu. N-a murit.
Nu pot sa nu scriu. Doar l-am citit, nu puteam trece de rubrica lui, de articolul semnat de el, de declaratiile pe care le facea fara sa le topesc in inima, cu gandul vrajit, ramas dus macar pentru inca o secunda.
Nu pot sa scriu. N-a murit.
Nu pot sa nu scriu. Doar ne-am jucat de-a filmarile, de-a fotografiile, de-a corespondenta electronica, tot timpul cu mare bucurie.
Nu pot sa scriu. N-a murit.
Nu pot sa nu scriu. Doar ii stiu buni prieteni, cunoscuti, chiar oameni care nu l-au intalnit vreodata vorbind atat de frumos despre el, despre ideile lui perfect conturate, rostite fara emfaza, cu atata credinta in zambetul lui inocent.
Nu pot sa scriu. N-a murit.
Nu pot sa nu scriu. Doar legam mereu vizionarea unui film de intrebarea „Oare ce parere o avea Leo?“ Nu pot sa nu scriu. Doar i-am admirat de atatea ori competenta, stilul uman de a scrie si analiza, de a combate argumentat ceea ce nu-i convenea, i-am tot observat uimita modestia si simplitatea. Nu pot sa nu scriu. Doar era incredibil de tanar si plin de energie, nu au facut 100 de oameni cate a facut el.
Nu pot sa nu scriu. N-a murit. Doar ca era atat de curios incat probabil a vrut sa cerceteze el insusi ce e dincolo.