Totul e foarte aproape.
Cand intra in apartament ii tremura buza de jos. Mana bajbaie dupa comutator, apoi abandoneaza cautarea. Se invarte ca o musca beata prin apartamentul micut si chiar ar sparge ceva, de nu i-ar fi teama ca s-a mai facut candva, mai bine si mai public. Camera e in semiintunericul bun. Nu vede oglinda, nu desluseste fotografiile. Cu degete indemanatice, se dezbraca in tacere. Hainele parca ar fi otravite, asa le arunca incolo si’ncoace. Cand e, in sfarsit, goala pusca, izbucneste si primul scancet. Isi trage un pumnisor in tampla, de ciuda. Isi revine repede, niciodata nu s-a dat in spectacol, in fata numanui. Cauta o tigara in poseta, dar poseta parca e pestera lui Ali Baba. Se duce in patru labe catre frigider si rade pe tacute, cu o superba amaraciune.
Ah, daca ar vedea-o acum, cum se unduieste, ca o mata flamanda, poate ca…
Ba nu, poate ca nimic! Deschide usa frigiderului si de jos ii zambeste sticla cea jumatate plina sau jumatate goala. Isi regaseste incetul cu incetul apartamentul pierdut. Isi vine in fire. Pentru ca a apucat sa-si traga sufletul si o dusca, pune mana pe telefon. Stie ca nu e bine, dar isi drege vocea si rasufla adanc.
Barbatul visurilor ei raspunde. Vocea lui se enerveaza pe masura ce a ei tace, doborata de ridicol.
"Tu esti, spune el, numai tu poti face asemenea tampenii, te recunosc, nenorocito!"
Miezul noptii o prinde sorbind din sticloanta si sudand tigarile. E intuneric in inima ei. Adoarme goala si incovrigata ca un animalut. Abia atunci luna da norii deoparte si trage perdelele usor, sa n-o trezeasca. O lumineaza cu toata puterea. In patul ingust, pielea ei straluceste, polisata, minerala, rece, fara cratere.
E ca o fata-baietoi de piatra, indecisa asupra propriei sale sexualitati. "Vino la mine, ii spune Luna, lasa-ti lumea ta uitata…"