De Citit : Editoriale

UNATC nu-si mai inghite profesorii care sunt “prea studenti”

| 23 aprilie

Sorin Botoseneanu si-a dat, marti, 21 aprilie, demisia din functia de decan al Facultatii de Film a UNATC.
Filmul românesc este vedeta marilor festivaluri din ultimul deceniu. Scoala româneasca de film, adica institutia care poarta numele asta pe fatada – Universitatea Naţionala de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC) din Bucuresti nu face fata acestui rasunator succes. Ea a ramas purtatoarea unor cutume conservatoare si, uneori, suspecte de coruptie. Demisia lui Sorin Botoseneanu este un avertisment: fortele conservatoare, anacronice ale institutiei au declansat o ofensiva impotriva programelor de reforma a institutiei – unul dintre promotorii reformei fiind chiar Botoseneanu. Atât el, cât si promotorii unor proiecte pentru studenti initiate de el, sunt tinta unor hartuieli care dureaza de aproape un an. In ultimele saptamâni o salva de masuri ale rectorului UNATC – suspendarea decanului, sabotarea revistei Film menu (publicatie editata de UNATC cu concursul voluntar al studentilor) si tentativa de penalizare a coordonatorului revistei, Andrei Rus – au produs in public o asemenea neliniste incât Botoseneanu a fost repus in drepturi. Demisia pe care a anuntat-o marti este, asadar un gest voluntar, iar motivele sunt explicate in scrisoarea lui Botoseneanu pe care o reproducem si noi aici*.
“Am hotarit sa imi dau demisia din func­ţia de decan al Facultaţii de Film din UNATC. Incepind de miine, 22 aprilie 2015, aceasta intra in vigoare, iar in termen de 30 de zile, Facultatea va avea un nou decan.
Am luat acum aceasta decizie, deoarece in ultimul an am fost in imposibilitatea de a construi si de a dezvolta proiecte in contextul tensionat din instituţie, iar felul in care cred eu ca ar trebui facute lucrurile, in plan intern, a devenit din ce in ce mai puţin conform cu strategia conducerii universitaţii.
Am facut parte dintr-o conducere in care nu mi-am mai gasit locul si cu strategia careia nu m-am mai identificat. Nu am demisionat mai devreme, deoarece aveam de rezolvat citeva probleme legate de onoarea mea in raport cu instituţia. Presiunea exercitata asupra mea de o parte a conducerii universitaţii si atmosfera din ultimul an, de cind am fost din ce in ce mai izolat si identificat de catre conducerea UNATC ca fiind principala sursa a problemelor facultaţii, m-au facut sa incerc sa-mi recapat macar demnitatea patata. Consider ca nu ar fi fost drept sa plec in acele condiţii, dupa sapte ani de decanat si peste 20 de ani de activitate didactica. Un alt motiv care m-a facut sa amin decizia a fost speranţa ca lucrurile se pot indrepta, ceea ce, din pacate, nu s-a intimplat.
Susţinerea publica din aceste ultime saptamini m-a emoţionat si m-a facut sa cred ca pot construi lucruri importante pentru scoala si dintr-o alta poziţie decit cea de decan, cu atit mai mult cu cit anumite proiecte importante pentru mine s-au dovedit imposibil de realizat in acest context al scolii. De exemplu, incercarea mea de a aduce in instituţie atit oameni tineri, cit si oameni deja consacraţi a fost posibila doar parţial si in anumite departamente ale facultaţii, iar dorinţa mea de a transparentiza procesul de invaţamint nu a fost, de cele mai multe ori, sprijinita.
Am speranţa ca proiectele iniţiate de Facultatea de Film in acesti ultimi sapte ani (mai ales revista si proiecţiile Film Menu si activitatea editoriala si de sprijinire a absolvenţilor pentru debut cinematografic derulate de Atelier de Film) vor continua si se vor dezvolta. Ma voi implica activ in continuarea a tot ceea ce inseamna proiectele tinerilor, pe care ii sprijin si ii admir. Cred ca Facultatea trebuie sa se modernizeze, sa se deschida si sa devina, mult mai mult decit pina acum, un loc al intilnirilor, al dezbaterilor si sa aiba o legatura mai vie si directa cu ceea ce se intimpla, azi, in filmul românesc”

*partial in editia tiparita si integral aici http://bucuresti.24fun.ro/