In buza techno-ului….
Exact! In buza techno-ului as aseza labelul Kompakt de care v-am mai povestit cand a fost vorba despre "The Field". Casa asta de discuri face ce face si la ceva vreme scoate cate o chestie care ma determina sa nu mai ascult nimic altceva pana nu epuizez complet ce se aude… Fix asa am patit si cu ultimul album al celor de la Walls.
E, si acum cand eram aproape convins ca o sa va spun cateva vorbe despre una dintre trupele mele preferate din toate timpurile, adica Sigur Ros, am pus asa, intr-o doara, ultima lucrare a celor de la The Walls, lucrare pe numele sau "Coracle".
Buuuuuun!
Toate bune si frumoase pana am ajuns la piesa "Sunporch" care m-a scurtcircuitat direct. N-am stiut de unde s-o apuc. Era in linia stilistica a inceputului de album, dar parca se duce mult mai incolo… Si am mai ascultat-o o data… Si dupa aia, de inca vreun milion de ori.
Tot albumul se plamadeste tare bine inauntrul urachii, iar forma vasului in care e turnat, dar mi se pare asa o mare diferenta intre piesa mai sus mentionata si restul materialului, incat cred ca asta a fost cauza pentru care acum vorbim despre "The Walls".
Sound-ul se misca cu o eleganta iesita din comun intre synth-pop-ul anilor ’80 si ceea ce atat de energic numim acum deep house si krautrock. Pe undeva se afla un distort fin si armonic care lasa un pic in ceata frazele muzicale care s-ar vrea clare. Imi place foarte mult cum tot contrastul asta este perfect controlat si deloc ostentativ.
La un moment dat se aude un sintetizator arpegiat foarte simplu si ritmic, moment care m-a facut sa ma gandesc la Giorgio Moroder (vezi Chase) sau Blondie cu senzationala "Heart of Glass".
Pana oi vedea cam ce-a iesit mai de soi anul asta, lasati "Coracle" sa va intre in case!