Locuri : Parcuri

Pestera Ursilor

Pestera Ursilor a fost descoperita în 1975, cu ocazia unei dinamitari executate la cariera de marmura din zona. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni, ea aflându-se în judetul Bihor, în imediata apropiere a localitatii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.
Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite existente, ca si prin cantitatea impresionanta de urme si fosile ale ursului de caverna – Ursus spelaeus – care a disparut acum 15.000 de ani. Pe lânga acesta au mai fost descoperite si fosile de capra neagra, ibex, leu si hiena de pestera. La intrarea în pestera se afla un pavilion, compus dintr-o sala de asteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic si un stand cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei.
Cu o lungime de peste 1.500 m, pestera se compune din galerii aflate pe doua nivele: prima galerie, cea superioara, în lungime de 488 de metri poate fi vizitata de turisti, iar cea de-a doua, lunga de 521 m este rezervata cercetarilor stiintifice.
Galeria superioara, disponibila vizitarii, este compusa din 3 galerii si diferite sali:

Galeria "Ursilor" (sau Galeria Oaselor),
Galeria "Emil Racovita",
Galeria "Lumânarilor"
Sala Lumânarilor,
Sala Spaghetelor,
Sala Oaselor.

Printre formatiunile de stalactite si stalagmite se remarca Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul si Casuta Piticilor, Draperiile din Galeria Ursilor, Portalul, Pagodele si ultima sala, Sfatul Batrânilor, iluminata cu lumânari. Temperatura în pestera este constanta de-a lungul anului (10ºC), iar umiditatea se mentine la 97%.
Istoric
Numele pesterii se datoreaza numeroaselor fosile de "ursi de caverna" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Pestera era un loc de adapost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La un moment dat intrarea în pestera a fost blocata, probabil datorita caderii unei stânci si peste 140 de ursi au ramas blocati înauntru, fara posibilitatea de a mai parasi caverna. Înfometati acestia s-au atacat reciproc, pâna când toti au murit. Povestea lor o marturisesc tonele de oase gasite împrastiate în întreaga pestera.
Pestera a ramas astfel închisa pâna pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea portiunii de la intrare, în timpul lucrarilor de exploatare a calcarului (marmura). În putul deschis a coborât pentru prima data, minerul Traian Curta din localitatea Chiscau. Acesta a parcurs galeria de acces pâna la Sala Mare.
O prima explorare a pesterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuata de catre grupul de speologi amatori "Speodava" din orasul Dr. Petru Groza (actualul oras Stei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racovita" în colaborare cu Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea, s-au stabilit solutiile de amenajare si masurile specifice de protectie. Dupa 5 ani de amenajari la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, pestera a fost deschisa vizitatorilor. Anual pestera este vizitata de peste 200.000 de vizitatori.
Cai de acces, programe de vizitare
Se poate ajunge la pestera cu trenul, pe linia ferata Oradea – Vascau, pâna la statia Beius sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu masina accesul este posibil pe DN 76 Oradea – Deva + DJ 763 Chiscau (14 km).[necesita citare]
Linia ferata Oradea – Vascau nu este functionala de mai multi ani. Accesul se face numai auto. Se poate ajunge la Sudrigiu pe DN 76 Oradea – Deva. De la Oradea sunt autobuze pâna la Pietroasa. Se coboara la intersectia de dupa comuna Buntesti si se urmeaza drumul din dreapta. Din Beius sunt autobuze pâna în Chiscau.
Tarif / persoana 15 RON / adult
Tarif / persoana 10 RON / copil
Tarif – fotografii 15 RON;
Tarif – filmari 25 RON
(sursa: wikipedia.org)

Print Friendly